Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1965/2023

Decizia nr. 1965

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj– secţia a-III-a, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, Consiliul Judeţean Maramureş, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţiala a Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, emisă de Comisia de soluţionare a Întâmpinărilor privind propunerile de expropriere pentru realizarea lucrării "Restaurarea Complexului Hotel si Restaurant B. si conversia sa în Centrul Administrativ si Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare", în ceea ce priveşte soluţionarea întâmpinării formulate, în sensul respingerii propunerii expropriatorului cu privire la despăgubirile oferite de 125.100 RON şi acceptarea despăgubirii la valoarea de 65.000 EUR (sumă ce nu include TVA), plătibilă în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, la care se adaugă dobânda legală, conform art. 3 alin. (2) 1 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale în domeniul bancar, de la data de 05.07.2019 - data adresei Municipiului Baia Mare nr. 321/05.07.2019 privind demararea procedurilor de expropriere, dată până la care Municipiul Baia Mare trebuia să consemneze preţul de 65.000 EUR dacă dorea cumpărarea imobilului, si până la data plăţii efective a despăgubirii.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2020 reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Maramureş, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare şi Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 cu consecinţa respingerii propunerii de expropriere, cu cheltuieli de judecată.

Prin contestaţia înregistrată, de asemenea, pe rolul Curţii de Apel Cluj– secţia a-III-a, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta D. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Maramureş, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, cu consecinţa respingerii propunerii de expropriere, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor şi Consiliul Judeţean Maramureş, au invocat inadmisibilitatea cererilor de chemare in judecată, raportat la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a invocat, prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

De asemenea, pârâţii au solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată, ca nefondate.

Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, s-a dispus conexarea dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.2Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 42 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj– secţia a-III-a, de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare;

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor şi Consiliul Judeţean Maramureş;

- a respins acţiunea formulată de reclamata A. S.A. (fostă E. S.A.), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis în parte acţiunile conexate formulate de reclamantele A. S.A.,S.C. C. S.R.L. şi D. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş şi a anulat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor;

- a respins, în rest, pretenţiile deduse judecăţii;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei C. S.R.L suma de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 42 din 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj – secţia a -III- a, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantul D. S.A. şi recurs incident pârâţii Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş.

2.1 Recursul reclamantului D. S.A

În esenţă, întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 Cod de procedură civilă, arată că instanţa de fond a respins, în parte, contestaţia prin care a solicitat respingerea propunerii de expropriere, cu motivarea că Hotărârea nr. 72 din 23 aprilie 2019 emisă de pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş, prin care a fost declarat de utilitate publică obiectivul "Restaurarea Complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ şi Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare", nu a fost contestată pentru neîndeplinirea condiţiei "utilităţii publice" prevăzute de lege.

Susţine recurentul reclamant că o atare interpretare a instanţei de fond este nelegală, încălcând prevederile art. 14 din Legea nr. 33/1994 care permit formularea "întâmpinării" chiar cu privire la propunerea de expropriere.

Arată că nu este de acord cu exproprierea, deoarece nu este îndeplinită condiţia utilităţii publice prevăzute de lege.

În procesul-verbal nr. x din 15 aprilie 2019, pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice, se arată că elementele care justifică interesul local constau în valoarea sentimentală a clădirii pentru locuitorii municipiului Baia Mare şi în dinamizarea centrului istoric, şi că obiectivul expropriat va fi o atracţie turistică, iar, ca avantaje economico-sociale, se arată că "închirierea spaţiilor va permite sustenabilitatea financiară".

Prin urmare, susţine recurentul reclamant că scopul exproprierii, pentru autoritatea locală, este acela de a lua în mod samavolnic proprietăţi private, pentru ca apoi acestea să fie închiriate.

Astfel, în speţă nu este îndeplinită condiţia de utilitate publică, deoarece, aşa după cum rezultă din acelaşi proces-verbal, scopul nu este unul social sau cultural, ci crearea de oportunităţi pentru IMM-uri şi închirierea de spaţii comerciale, ceea ce nu se circumscrie condiţiei de utilitate publică.

Mai mult, arată că în mod greşit s-a urmat de către expropriator procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, atâta vreme cât, prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 255/2010 se arată ca: "prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării...lucrărilor de interes public local de construcţie, reabilitare, modernizare şi reconversie funcţională, pentru construcţii administrative, sociale, culturale, de învăţământ şi sport, inclusiv pentru infrastructura aferentă acestora". Prin urmare, alegerea unei proceduri greşite, are drept consecinţă respingerea propunerii de expropriere.

La data efectuării cercetării prealabile de către Comisia numită prin Dispoziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Maramureş, nr 613/19. XII.2018, erau în vigoare modificările aduse Legii nr. 255/2010 prin O.U.G. nr. 99/2018. De asemenea, la data declarării utilităţii publice prin Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/23.04.2019, era aplicabilă forma modificată a Legii nr. 255/2010.

Pornind de la aceste susţineri, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul reclamant D. S.A a invocat EXCEPŢIA DE NELEGALITATE a Hotărârii Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/23.04.2019 prin care a fost declarat de utilitate publică obiectivul "Restaurarea Complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ şi Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare" Pe cale de consecinţă, solicită să se dispună anularea hotărârii menţionate, respectiv soluţionarea cauzei fără a se ţine seama de aceasta.

Arată recurentul reclamant că nelegalitatea acestei hotărâri rezultă din toate cele expuse anterior, respectiv demararea procedurii după prevederile Legii nr. 33/1994 în loc de Legea nr. 255/2010, nelegalitatea cercetării prealabile, după cum şi din încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 33/1994 conform cărora declararea utilităţii publice se face condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitatea sau zona unde se intenţionează executarea ei.

2.2 Recursul incident formulat de către pârâtul Consiliul judeţean Maramureş

Arată pârâtul recurent că, prin întâmpinarea formulată la intanţa de fond, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea 33/1994.

A subliniat faptul că ipoteza care deschide calea de atac împotriva hotărârii adoptate de către Comisia de soluţionare a întâmpinărilor este exclusiv aceea în care, într-un al doilea ciclu de propuneri ale expropriatorului (în cazul respingerii primei sale propuneri), comisia respinge din nou propunerea expropriatorului.

In acest sens, respectiv cu privire la aplicabilitatea căii de atac, reglementată de către art. 20 alin (1) din Legea 33/1994, exclusiv la situaţia în care şi noua propunere (a doua propunere) formulată de expropriator este respinsă de către Comisia de soluţionare a întâmpinărilor, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mai multe situaţii.

Totodată, în soluţionarea prezentei excepţii ar trebui avute în vedere şi prevederile art. 21 alin (2) din Legea 33/1994 care stabilesc faptul că tribunalul va fi sesizat de către expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20.

Raportat la soluţia pronunţată cu privire la această excepţie, sentinţa civilă atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a Consiliului Judeţean Maramureş, instanţa de fond, de asemenea o respinge cu o motivare sumară şi lacunară, ţinând cont doar de faptul că pârâta are competenţa de constituire a comisiei, aceasta numindu-se prin dispoziţie a Preşedintelui Consiliului Judeţean.

Arată pârâtul recurent că, simplul fapt că legea stabileşte în sarcina Preşedintelui Consiliului Judeţean atributul de numire a componenţei comisiei de soluţionare a contestaţiilor, nu poate justifica calitatea procesuală pasivă în cauza de faţă.

Art. 22 din Legea 33/1994 prevede că: "Preşedintele instanţei va fixa termen şi va dispune citarea proprietarilor sau, după caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricăror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate", acest articol mai stabilind, în mod exclusiv, cine are calitate procesuală într-un litigiu privind exproprierea.

Pe de altă parte, pârâtul recurent, în ce priveşte Comisia de soluţionare a întâmpinărilor, arată că aceasta nu este un organism subordonat consiliului judeţean. Articolul 15 din Legea 33/1994 prevede faptul că întâmpinările vor fi soluţionate de către o comisie constituită prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean şi că aceasta va lucra sub conducerea unui delegat al consiliului judeţean, însă aceste texte de lege nu stabilesc un raport de subordonare între consiliul judeţean şi comisia de soluţionare a întâmpinărilor.

2.3 Recursul incident formulat de către pârâtul Municipiul Baia Mare

Prioritar, Înalta Curte, precizează că, desi în petitul cererii de recurs incident a fost menţionat şi Consiliul Local Baia Mare, la dezbaterea recursurilor, reprezentantul acestei părţi a precizat că recursul este însuşit, în fapt, doar de către Municipiul Baia Mare, în considerarea soluţiei primei instanţe faţă de pârâtul Consiliul Local Baia Mare.

Arată pârâtul recurent că, în pofida celor reţinute de către instanţa de fond, hotărârea a fost motivată atât în fapt, cât şi în drept, iar în preambulul hotărârii contestate sunt menţionate toate documentele si motivele care au stat la baza adoptării acesteia, respectiv procesele-verbale ale comisiei, toate documentele elaborate în procedura premergătoare exproprierii, ofertele expropriatorului, analizarea întâmpinărilor, analizarea informaţiilor suplimentare solicitate de la evaluatorul atestat care a întocmii evaluarea pentru întregul imobil şi a menţinut valoarea din evaluare.

Considerentele pentru care Comisia de Soluţionare a întâmpinărilor nu a primit punctele de vedere ale proprietarilor sunt cele reţinute în cuprinsul Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, fiind avut în vedere Raportul de evaluare întocmit pentru această etapă, document prevăzut de lege pentru a se putea face o propunere proprietarilor.

Conform acestui Raport de evaluare a rezultat o diferenţă foarte mare între valorile despăgubirilor oferite de expropriator şi pretenţiile proprietarilor. În concret, atât timp cât membrii comisiei nu pot propune alte valori proprietarilor decât cele rezultate din Raportul de evaluare, rezultă că instanţa de fond a dat o interpretare eronată înscrisurilor administrate în probaţiune, precum şi dispoziţiilor legale incidente în cauză. Astfel, membrii Comisiei de Soluţionare a întâmpinărilor au făcut trimitere la diferenţa foarte mare între valorile despăgubirilor oferite de expropriator şi pretenţiile proprietarilor, raportat la evaluarea efectuată pentru expropriere.

Mai mult, procesele-verbale nr. x/17.12.2019, nr. y/20.01.2020 şi nr. 3/13.02.2020, ale Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor privind propunerile de expropriere, sunt de asemenea dovezi certe că membrii comisiei au depus toate diligentele în a analiza în concret propunerile proprietarilor.

Mai arată pârâtul recurent că prima instanţă a constatat că "s-a încălcat dreptul la apărare al proprietarilor care nu au fost ascultaţi efectiv în această etapă administrativă".

Or, în realitate, în preambulul Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, apare menţionat expres. "Comisia de soluţionare a întâmpinărilor a solicitat informaţii suplimentare, atât de la expropriator si evaluator cât şi de la proprietari/reprezentanţii acestora, prin adresa nr. 557 16.01.2120, aflată la dosarul cauzei".

Mai mult, Comisia de soluţionare a întâmpinărilor a respins pretenţiile proprietarilor raportat la documentele care sunt obligatorii în procedura vânzării sau cumpărării unui imobil de către o autoritate publică locală.

Susţine pârâtul recurrent că prima instanţă nu a luat în considerare faptul că prevederile Legii nr. 33/1994, în materia exproprierii, trebuie aplicate în coroborare cu prevederile Ordonanţei nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care, în privinţa vânzării sau cumpărării unui imobil, instituie pentru autoritatea publică locală obligativitatea efectuării unui Raport de evaluare, care trebuie însuşit print-o hotărâre de consiliu, în speţa de fată, fiind adoptată Hotărârea Consiliului Local Baia Mare nr. 144/2019.

Mai susţine că dreptul proprietarilor la despăgubiri, valoarea efectivă a acestora, va fi stabilită ulterior, de către Tribunalul Maramureş, în următoarea etapă a exproprierii.

Ambii pârâţi şi-au întemeiat recursurile incidente pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cauză

3.1 Apărări formulate faţă de recursul principal şi excepţia de nelegalitate

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş, arată, în esenţă că procedura de expropriere urmată, respectiv cea reglementată de Legea nr. 33/1994, este cea care este aplicabilă în speţa de faţă.

Articolul 6 din Legea 33/1994 prevede faptul că sunt de utilitate publică şi fac obiectul acestui act normativ lucrările privind,,... salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor". Raportat la acest text de lege, procedura de expropriere pentru un asemenea obiectiv este cea reglementată de Legea 33/1994.

Ca şi o concluzie la cele de mai sus, arată că expropriatorul a urmat procedura legală şi aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, dat fiind obiectivul şi regimul special al imobilului care urmează a fi expropiat.

Cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantul recurent, arată că "aceasta urmează a fi analizată de către instanţa competentă, respectiv Tribunalul Maramureş, în lumina prevederilor art. 23, alin. (2) din legea 33/1994."

Pârâtul Municipiul Baia Mare, după o amplă dezvoltare a situaţiei de fapt, arată în întâmpinare că potrivit art. 6 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. "sunt de utilitate publica lucrările privind:…salvarea, protejarea şi punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice..."

Cum demararea procedurii pentru declararea utilităţii publice în vederea exproprierii spaţiilor din Complexul Hotel Restaurant "B." a avut loc prin adoptarea HCL nr. 131/2018 din data de 13 martie 2018, iar la acea dată nu erau in vigoare prevederile din Legea nr. 255/2010 menţionate de reclamantă, procedura de declarare a utilităţii publice se circumscrie prevederilor Legii nr. 33/1994.

Apreciază că hotărârea contestată a fost motivată în fapt şi în drept, fiind adoptată în baza prevederilor art. 5-9, art. 10-12 din Legea nr. 33/1994, art. 10 alin. (3) şi art. 48 lit. b) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificările si completările ulterioare, art. 22, art. 27, art. 29 din Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau interes local.

3.2 Apărări formulate faţă de recursurile incidente

Reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A a formulat întâmpinare, arătând că, în mod temeinic si legal, prima instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Maramureş, pe motiv că în prezentul dosar s-a contestat o hotărâre a Comisiei de soluţionare a intampinarilor, iar autoritatea publica cu competentă de constituire a comisiei este, potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994, Consiliul judeţean.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Maramureş este, de asemenea nefondată, întrucât Consiliului Judeţean Maramureş este emitentul Hotărârii de declarare a utilităţii publice nr. 72/23.04.2019, care a justificat si emiterea Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 privind propunerile de expropriere.

Totodată, apreciază că pârâtul are calitate procesuala pasivă, având în vedere că, în acest dosar s-a contestat inclusiv utilitatea publica a lucrărilor menţionate in Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/23.04.2019, recurenta D. S.A., invocând in recurs si excepţia de nelegalitate a acestei hotărâri, sens in care există identitate între acesta si părţile raportului juridic obligational de drept administrativ, dedus judecaţii.

Referitor la excepţia inadmisibilitatii contestaţiilor formulate de proprietarii supuşi exproprierii împotriva hotărârii Comisiei de soluţionare a întampinărilor, solicită respingerea acesteia, având in vedere că voinţa legiuitorului exprimată în art. 18 din Legea nr. 33/1994, este aceea de a pune atât la îndemâna proprietarilor, cât şi a instanţei, un act al cărui conţinut să confere, pe de o parte, posibilitatea de a cunoaşte raţiunile pentru care a fost adoptat, iar, pe de altă parte, posibilitatea cenzurii acestuia, în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Deosebit, prin note scrise, reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A, a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate invocată de către reclamantul D. S.A, arătând că, suplimentar motivelor invocate de reclamant, Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/23.04.2019, este nelegală, întrucât, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, utilitatea publică a monumentelor istorice se declară prin lege, nu prin hotărâre a consiliului judeţean.

4. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la excepţia de nelegalitate şi recursurile formulate în cauză

4.1 Succintă prezentare a situaţiei de fapt

Prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Baia Mare, nr. 131/12.03.2018, s-a aprobat demararea procedurilor pentru declararea utilităţii publice în vederea exproprierii spaţiilor din Complexul Hotel Restaurant "B.", identificate prin CF nr. x şi terenul afferent, CF nr. x, nr. topo x, situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 7, Piaţa Păcii nr. 7, pentru realizarea unor lucrări de interes public.

Ulterior, a fost adoptata Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/2019 (care face obiectul excepţiei de nelegalitate din recurs), prin care Complexul Hotel şi Restaurant "B." situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 7, Piaţa Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, în vederea realizării lucrării, Restaurarea complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ şi Socio Cultural al Municipiului Baia Mare"

În continuarea demersurilor, Consiliului Judeţean Maramureş a emis Hotărârea nr. 300/06.12.2019 pentru constituirea Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor privind propunerile de expropriere pentru realizarea lucrării "restaurarea complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ si Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare".

Aceasta comisie a adoptat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 (a cărei anulare se solicit în cele trei cauze conexate la prima instanţă, respectiv nr. 197/33/2020, nr. 312/33/2020 şi nr. 316/33/2020) privind acceptarea punctului de vedere al expropriatorului Municipiul Baia Mare, referitor la ofertele de despăgubire propuse proprietarilor imobilelor expropriate din cadrul Complexului Hotel şi Restaurant "B." .

Prin sentinţa nr. 42 din 28 aprilie 2021 (recurată), Curtea de Apel Cluj– secţia a-III-a, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunile conexate formulate de reclamantele A. S.A., C. S.R.L. şi D. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş şi a anulat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, reţinând, în esenţă, că hotărârea contestată, nu este motivată.

4.2 Considerentele Înaltei Curţi cu privire la excepţia de nelegalitate

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr 554/2004 "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, iar, potrivit alin. (2) "instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză"

Excepţia de nelegalitate, după cum este reglementată de dispoziţiile legale citate, în vigoare în prezent, reprezintă un mijloc de apărare comun, prin care părţile, invocând vicii de nelegalitate ale unui act administrativ cu caracter individual urmăresc eliminarea actului din ordinea juridică şi inopozabilitatea acestuia în cauza dedusă judecăţii.

Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate, respectiv obiectul acesteia îl constituie un act administrativ cu caracter individual, constând în Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/2019, prin care obiectivul "Complexul Hotel şi Restaurant B." situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 7, Piaţa Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, în vederea realizării lucrării, Restaurarea complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ şi Socio Cultural al Municipiului Baia Mare", act de care depinde soluţionarea, în fond a litigiului, va parcurge la cercetarea excepţiei faţă de motivele invocate de către recurentul reclamant D. S.A..

Primul argument invocat în susţinerea excepţiei de nelegalitate vizează faptul că procedura de declarare de utilitate publică a obiectivului, Restaurarea complexului Hotel şi Restaurant B. şi conversia sa în Centrul Administrativ şi Socio Cultural al Municipiului Baia Mare" trebuia realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, şi nu în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994, având în vedere modificările aduse Legii nr. 255/2010 prin O.U.G. nr. 99/2018.

Ţinând seama de faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, excepţia de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, ceea ce implică respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, Înalta Curte constată că, întrucât procedura de expropriere a fost demarată prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Baia Mare, nr. 131/12.03.2018 (prin care s-a aprobat demararea procedurilor pentru declararea utilităţii publice în vederea exproprierii spaţiilor din Complexul Hotel Restaurant "B.", identificate prin C.F. nr. x -C1-U1 şi terenul aferent. C.F. nr. x, nr. topo x, situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 7, Piaţa Păcii nr. 7, pentru realizarea unor lucrări de interes public), în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2018, pentru modificarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, întrucât acest act normativ (O.U.G. nr 99/2018) a intrat în vigoare la data de 20.11.2018, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deci ulterior demarării procedurii de expropriere. Şi cum, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", în mod corect, procedura de expropriere a fost derulată conform Legii nr. 33/1994.

A mai susţinut reclamantul recurent că Hotărârea Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/2019 a fost data cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 33/1994 conform cărora declararea utilităţii publice se face condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitatea sau zona unde se intenţionează executarea ei.

Înalta Curte constată că în faza de cercetare prealabila cu referire la "descrierea încadrării lucrării în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului" sunt descrise funcţiunile/obiectivele acceptate, iar, conform susţinerilor pârâtului Municipiul Baia Mare, necombătute de către reclamantul recurent, prin H.C.L nr. 240/2001, a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal al Rezervaţiei Centrul Istoric al Municipiului Baia Mare fără a se specifica, în mod expres o perioada de valabilitate a acestuia.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/2019, ca neîntemeiată, cu precizarea că nu va fi analizat motivul de nelegalitate suplimentar invocat de reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A prin note scrise, întrucât aceasta avea, la rândul său, posibilitatea de a invoca excepţia de nelegalitate, ceea ce nu s-a întâmplat în speţa de faţă. Mai mult, art. 7 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 face trimitere la declararea utilităţii publice, în situaţii excepţionale" aspect care nu a fost dezbătut şi nici dovedit în prezenta cauză.

4.3 Considerentele Înaltei Curţi cu privire la recursurile declarate în cauză

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul principal declarat de reclamantul D. S.A, Înalta Curte constată că, odată respinsă excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean Maramureş nr. 72/2019, prin care obiectivul "Complex Hotel şi Restaurant B." situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii nr. 7, Piaţa Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, act administrativ care are semnificaţia depăşirii primei etape administrative a exproprierii, în contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, nu mai poate fi analizat caracterul de utilitate publică al cauzei care justifică exproprierea.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de către pârâtul Consiliul Judeţean Maramureş relativ la pretinsa eronată respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezidă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii". Or, atâta timp cât instanţa a fost învestită să dezlege inclusiv aspecte care vizează caracterul de utilitate publică al lucrării de expropriere, iar utilitatea publică a fost declarată de către Consiliul Judeţean Maramureş, în mod evident acesta din urmă justifică prezenţa în proces în calitate de pârât.

Cu privire la criticile privind admisibilitatea cererilor de anulare în contencios administrativ a Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, Înalta Curte constată ca fiind corect raţionamentul primei instanţe conform căruia Constituţia României recunoaşte persoanelor vătămate în drepturile şi interesele lor legitime accesul la justiţie, statornicind regula garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor cu comandament militar, ceea ce nu este dat în speţa de faţă. Pentru similitudine de logică juridică, atât respingerea propunerii de expropriere (opţiunea legiuitorului fiind de a deschide calea contestaţiei doar la a doua respingere, conform art. 20 din Legea nr. 33/1994), cât şi admiterea acesteia, au deschisă calea acţiunii în contencios administrativ. Această soluţie se impune inclusiv prin prisma faptului că, în două din dosarele conexate, respectiv nr. 312/33/2020 şi nr. 316/33/2020, reclamanţii au solicitat respingerea propunerii de expropriere, cereri care, dacă ar fi fost admise, ar fi făcut inutilă continuarea procedurii.

Faţă de recursul incident declarat de pârâtul Municipiul Baia Mare, Înalta Curte constată că, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Întâmpinărilor, contestată în prezenta cauză, nu este motivată.

Motivarea actelor administrative este o obligatie a autoritatii publice, derivată în cazul de faţă din prevederile exprese ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, îndeplinind un dublu rol: acela de transparenţă în profitul beneficiarului actului, care va putea sa verifice daca actul este sau nu întemeiat, precum si acela de a conferi instantei un instrument eficient in vederea realizarii controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.

Înalta Curte reţine, similar raţionamentului primei instanţe, că actul administrativ atacat prin cererile de chemare în judecată conexate, nu este motivat conform legii, câtă vreme, deşi s-au menţionat actele pe baza căreia a fost emis, nu s-au arătat, în concret, considerentele pentru care nu s-au primit punctele de vedere ale proprietarilor, rezumându-se să primească punctul de vedere al expropriatorului în considerarea "diferenţei foarte mari între valorile despăgubirilor oferite de expropriator, rezultate din evaluarea evaluatorului atestat şi pretenţiile proprietarilor", ori tocmai această diferenţă între propunerea expropriatorului şi pretenţiile proprietarilor, justifică motivarea soluţiei adoptate, mai ales că în cauză se dispută o ingerinţă a statului în dreptul de proprietate al unor particulari. Or, aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională în decizia nr. 655 din 17 mai 2011, aceasta înseamnă, în special, că art. 1 din Primul Protocol implică faptul că orice interferenţă în respectarea bunurilor trebuie să fie însoţită de garanţii procedurale, care oferă persoanei sau entităţii vizate o ocazie adecvată de a prezenta cazul în faţa autorităţilor competente."

De asemenea, deşi nu este exclusă de plano o motivare implicită a actelor administrative prin trimiteri, în conţinutul lor, la înscrisuri care ar justifica măsura adoptată, în astfel de situaţii trebuie să se facă dovada că toate înscrisurile la care se face trimitere au fost aduse la cunoştinţa beneficiarilor actului, dovezi care nu au fost administrate în cazul de faţă.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III.2. Soluţia instanţei de recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă atât excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată, cât şi recursul reclamantului D. S.A, ca nefondat, precum şi recursurile incidente declarate de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 72 din 23.04.2019 a Consiliul Judeţean Maramureş ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamantul D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 213 din 17 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Respinge recursurile incidente declarate de pârâţii Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2023.