Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1983/2023

Decizia nr. 1983

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. 2460/A din 24 iulie 2019, emisă în dosarul nr. x şi a rezoluţiei din 9 septembrie 2019, emisă în dosarul nr. x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 660 din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Titularul căii de atac a arătat în esenţă că sentinţei atacate îi lipseşte motivarea, iar temeiurile prezentate pentru desfiinţarea rezoluţiilor nu au fost analizate de judecătorul fondului.

Aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăţi efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de instanţa de recurs.

Pe fondul criticilor aduse Rezoluţiei contestate, s-a solicitat instanţei de recurs să dispună admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului Inspecţiei Judiciare pentru completarea verificărilor, având în vedere că în plângerea formulată a invocat 16 încălcări ale normelor procesual-penale (n.n. enumerate în paragraful 5, pagina 2 din recurs) ce au concurat la neefectuarea urmăririi penale şi care, în opinia recurentului-reclamant, constituie abateri disciplinare concrete. De asemenea, a invocat vătămarea adusă petentului în drepturile sale ca efect al neefectuării urmăririi penale.

În opinia recurentului-reclamant, concluzia la care a ajuns Inspecţia Judiciară, respectiv că trenarea procedurii judiciare în cauză nu poate fi imputată procurorilor reclamaţi este contrazisă de constatările judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Tulcea în sensul că lentoarea organului de urmărire penală a fost nejustificată şi că petentul a suportat o vătămare esenţială a drepturilor sale urmare a neefectuării urmăririi penale. În concret, prin încheierea din 23.01.2019, acesta a reţinut că "această activitate a organelor de urmărire penală, care în decursul unui an şi jumătate a audiat un singur martor, într-o cauză privind comiterea unei infracţiuni de fals în contextul încheierii unui proces-verbal de contravenţie nu este justificată, cu atât mai mult cu cât legea penală impune cu celeritate sporită la rezolvarea cauzelor penale (...)" şi că, "contrar celor reţinute de ordonanţa procurorului din data de 29.09.2018, se reţine că a existat o vătămare a intereselor petentului în soluţionarea cu celeritate a cauzei, având în vedere perioada de timp de la momentul comiterii faptei, înregistrării plângerii penale şi emiterea ordonanţei de respingere ca inadmisibilă a plângerii". Acelaşi judecător a constatat că petentul sesizează nereguli procedurale serioase şi interpretări raţionale pe fond şi urmăreşte în final o eventuală sancţionare a magistraţilor care au soluţionat cererea iniţială.

În fine, făcând trimitere la prevederile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, a arătat că noţiunile de "recurs ierarhic" şi "contestaţie" nu sunt identice, chiar dacă instanţa de contencios administrativ cenzurează doar legalitatea emiterii rezoluţiei de clasare sub aspect extrinsec (procedural) şi intrinsec (de conţinut), deoarece instanţa de contencios administrativ nu are atribuţia verificărilor prealabile şi nu se poate substitui procurorului de caz sau judecătorului.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent prin raportare la nerespectarea de către instanţa de fond a principiului aflării adevărului, apreciind că instanţa nu a analizat şi fondul cauzei, deşi judecătorul de drepturi şi libertăţi a pretins că petentul a suportat o vătămare esenţială a drepturilor sale ca efect a neefectuării urmăririi penale, nu este incident.

Aceasta întrucât, prin recursul formulat nu a fost indicată nicio normă de procedură încălcată de către instanţa de fond, care să determine nulitatea hotărârii, aprecierea asupra ansamblului probator şi interpretarea normelor de drept incidente în cauză aparţinând în mod exclusiv judecătorului, iar nu reclamantului.

Instanţa fondului a dat eficienţă celor învederate de intimată, constatând că în mod legal inspectorul judiciar a reţinut că nemulţumirile şi criticile formulate de reclamant nu conturează indiciile săvârşirii abaterilor disciplinare invocate, nefiind identificate motive de nelegalitate cu privire la actele contestate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că deşi recurentul-reclamant a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a arătat care sunt normele procedurale încălcate, în schimb, a apreciat, în esenţă, că hotărârea de fond este nemotivată, în sensul că judecătorul nu a analizat şi fondul cauzei, critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului reţinând că instanţa de contencios administrativ nu are atribuţia efectuării verificărilor prealabile, nu se poate substitui procurorului de caz/judecătorului din dosar, procurorului ierarhic superior sau inspectorului judiciar, ci doar cenzurează legalitatea emiterii rezoluţiei de clasare sub aspect extrinsec-procedural şi intrinsec (conţinut), adică trebuie să se asigure că procedura stipulată de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 şi HCSM nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară a fost respectată şi rezoluţia cuprinde elementele constitutive regulamentare, fiind clară şi completă.

S-a concluzionat că, în raport de criticile expuse, instanţei nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desfiinţarea rezoluţiilor emise, în concordanţă cu atribuţiile legale pe care le are o instanţă de contencios administrativ.

Constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat critici referitoare la abaterile disciplinare comise de procurorii ce au făcut obiectul verificărilor ca urmare a sesizării acestuia, în raport de încălcări ale unor norme procesual-penale ce ar fi concurat la neefectuarea urmăririi penale, precum şi în raport de vătămarea ce i s-ar fi adus reclamantului în drepturile sale ca efect al neefectuării urmăririi penale.

Or, din expunerea anterioară, raportat la considerentele sentinţei atacate, rezultă faptul că prima instanţă nu a analizat motivele de nulitate şi nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalităţii rezoluţiei de clasare, exclusiv la prezentarea unor aspecte teoretice, fără nicio referire concretă la lucrările dosarului, precum şi la analiza concretă a condiţiilor prevăzute de art. 99 lit. h) şi t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor de nelegalitate ale rezoluţiei atacate, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 660 din 24 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 aprilie 2023.