Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 674/2023

Decizia nr. 674

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu – secţia civilă în 11 ianuarie 2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului înscris în CF nr. x Sibiu, ca act justificativ, precum şi eligibilitatea reclamanţilor de a primi suma restantă a primei de la stat pentru anii 2014-2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4991/2022 din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sibiu – secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, având în vedere sediul pârâtei.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect o acţiune în constatare, iar reclamanţii au învestit instanţa de la domiciliul acestora.

Totodată, instanţa a reţinut că, în cauză, nu este incidentă norma de competenţă teritorială alternativă prevăzută de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din moment ce obiectul cauzei este reprezentat de o acţiune în constatare de drept comun, şi nu de executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 618 din 02 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în favoarea Judecătoriei Sibiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au formulat pretenţii care izvorăsc din contractele de economisire şi creditare nr. AA421X501 şi nr. AA421X480, încheiate în aprilie 2012 cu pârâta C. S.A..

În acest sens a apreciat că, şi în situaţia în care am fi în prezenţa unei acţiuni în constatare, astfel cum a reţinut Judecătoria Sibiu, rămân aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, natura raporturilor juridice invocate de către reclamanţi, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 125 C. proc. civ.

Astfel, prin sesizarea Judecătoriei Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamanţilor, a fost stabilită în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe, opţiune care nu mai poate fi contestată ulterior.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care au solicitat atât recunoaşterea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Sibiu, str. x, ca act justificativ, cât şi eligibilitatea acestora de a primi suma restantă a primei de la stat pentru anii 2014-2018.

Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sibiu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Pentru toate acţiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competenţa fiind determinată de lege şi în funcţie de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acţiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât şi litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către doi consumatori împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.

De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Prin "profesionist" se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Definiţia "profesionistului" se regăseşte şi în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora noţiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.

În cauza de faţă, pârâta C. S.A. este un profesionist, în sensul legii civile, oferind servicii financiare de tipul contractelor de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cum sunt cele încheiate cu reclamanţii din prezenta cauză.

Prin urmare, dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părţi este reprezentat de contractele de economisire şi creditare nr. AA421X501 şi nr. AA421X480, ambele din 26 aprilie 2012, încheiate între părţi, în cadrul cărora reclamanţii deţin, fără dubiu, calitatea de consumatori, iar pârâta pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu aceste aspecte, pentru determinarea competenţei de soluţionare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărei scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum în cauza dedusă judecăţii, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamanţii au înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul lor, situat în Sibiu, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.

De asemenea, se impune precizarea că revine Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a acestei cauze, chiar şi în ipoteza calificării obiectului cererii de chemare în judecată ca reprezentând o "acţiune în constatare".

Astfel, potrivit art. 125 C. proc. civ.: "În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."

Drept urmare, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rămân aplicabile şi în această ipoteză, dată fiind natura raporturilor judice dintre părţi, reclamanţii fiind consumatori, în timp ce pârâta are calitatea de profesionist în cadrul contractelor de economisire şi creditare încheiate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.