Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 785/2006

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2003 oponenta – contestatoare SC O.A. SA în contradictoriu cu intimata SC T. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate pe calea opoziției la executare că nu există obligația de plată a sumei de 450.000 dolari S.U.A. potrivit biletului la ordin din 16 februarie 2001.

În susținerea cererii oponenta arată că nu este debitoarea intimatei pentru suma înscrisă în biletul la ordin și nici pentru vreun raport juridic de drept comercial ulterior.

Se arată că în baza unui contract de comision la export SC T. SA prin reprezentantul său V.C. s-a obligat să încheie în nume propriu și pe seama oponentei contracte de export de subansamble produse de către SC O.A. SA.

Comisionarul SC T. SA avea obligația în raport de terți de a preda produsul le export și de a încasa prețul cu reținerea unui comision de 5 %, iar diferența în raport, cu comitentul trebuia întoarsă către SC O.A. SA și respectiv să plătească contravaloarea oțelului furnizat de SC C.T. SA.

La data de 16 februarie 2001 reprezentantul comisionarului V.C. și care a fost membru în consiliul de administrație al oponentei a primit de la fosta conducere a SC O.A. SA în scop de garanție, un bilet la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., dată la care nu exista nici un fel de obligație de plată bazată pe raportul comercial fundamental între oponentă și intimată.

Întrucât opoziția poate pune în discuție fondul dreptului, oponenta a invocat nulitatea biletului la ordin motivat de faptul că nu are corespondent în raportul obligațional între părți.

Intimata a depus întâmpinarea prin care a invocat excepția prematurității cererii iar pe fond, respingerea opoziției motivat de faptul că obligația ce derivă din biletul la ordin din 16 februarie 2001 este independentă față de obligația ce rezultă din raportul juridic fundamental.

Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 1201 din 10 februarie 2004 a admis excepția prematurității formulării opoziției la executare și a respins ca prematur formulată opoziția la executare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că somația comunicată oponentei valorează cu o punere în întârziere în condițiile art. 1079 C. civ. și că aceasta nu reprezintă somația de plată avută în vedere de legea cambială la art. 61 alin. (5) și art. 62, respectiv nu cuprinde transcrierea exactă a biletului la ordin și numărul dosarului de executare.

Împotriva acestei soluții a promovat apel oponenta SC O.A. SA criticile vizând modul eronat în care au fost interpretate dispozițiile legii cambiale.

Astfel se susține că opoziția la plată se constituie ca un mijloc prin care debitorul plății pune în discuția instanței de judecată validitatea titlului sau a obligației pe calea excepțiilor formale sau personale. În acest context apare evident că opoziția la plată se face indiferent de executare, de existența dosarului execuțional, iar simpla primire a somației naște dreptul la opoziție, astfel încât admiterea excepției este nelegală.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 158 din 19 aprilie 2005 a admis apelul a respins excepția prematurității formulării opoziției la executare și pe fond a admis opoziția la executare, a admis în parte excepțiile comerciale cambiale și a constatat inexistența obligației cambiale cuprinsă în biletul la ordin emis la data de 16 februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. pe care-l anulează.

A respins restul pretențiilor și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 2.251.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat a fost admisă excepția prematurității întrucât prin anexarea biletului la ordin au fost îndeplinite cerințele art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934. Chiar dacă somația la executare nu cuprindea transcrierea completă a biletului la ordin, această lipsă nu l-a pus în imposibilitate pe debitor să se apere în cadrul opoziției cambiale, iar în antetul somației este menționat numărul notificării deci a dosarului execuțional.

În acest context considerând că somația la executare cambială a îndeplinit condițiile legale instanța de apel a anulat în parte sentința fondului și trecând la soluționarea excepțiilor cambiale a reținut ca neîntemeiate pe cele legate de alterarea conținutului titlului, de neregularitatea investirii cu formulă executorie a biletului la ordin, și cea privind lipsa mandatului reprezentantului debitoarei privind emiterea biletului la ordin.

Cu privire la excepția cambială cu referire la raportul fundamental care a generat emiterea și executarea biletului la ordin respectiv cea care se referă la contractul de comision încheiat între părți instanța de control judiciar a găsit-o întemeiată reținând că înscrisurile depuse emise în intervalul decembrie 2000 – mai 2001 atestă faptul că în baza contractului de asociere pe bază de comision debitoarea nu datora creditoarei suma înscrisă în biletul la ordin.

De asemenea a reținut din biletul la ordin a rezultat că suma înscrisă de 45.000 dolari S.U.A. reprezintă contravaloarea livrărilor de oțel în condițiile în care debitoarea datora creditoarei doar un comision de 5 % din valoarea produselor livrate și nu contravaloarea acestora situație în care acesta nu are nici un corespondent în raportul obligațional dintre părți.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat SC T. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Se susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată sau ce nu s-a cerut, în sensul că deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat numai constatarea împrejurării că nu există obligație de plată, ori în considerentele hotărârii se arată că se anulează biletul la ordin.

De asemenea recurenta consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 298 C. proc. civ., în sensul că dispozițiile privind judecata în primă instanță se aplică și în apel. Ori, instanța de apel nu a dat cuvântul pentru probe față de faptul judecății la instanța de fond numai pe excepție, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934, în opinia recurentei care consideră că textul conține dispoziții imperative care conduc la sancțiuni chiar dacă nu sunt prevăzute.

De asemenea interpretarea greșită a legii încadrabilă tot la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod în opinia recurentei, este și soluția pe fondul cauzei pronunțată numai pe probele administrate de către debitoare, potrivit căreia biletul la ordin nu are corespondent în raportul obligațional reținându-se greșit că debitoarea datora doar un comision de 5 % din contractul de asociere și comision neavând temei să se pronunțe privind existența sau nu a unei datorii.

Recursul este fondat.

Sistemul de apărare a debitorului cambial în contenciosul cambial reflectă formalismul riguros al titlului cambial și caracterul autonom abstract, literal, originar și solidar al obligației cambiale aplicabile și raportului derivat din emiterea biletului la ordin.

Sistemul de apărare al debitorului cambial se întemeiază în special pe caracterul autonom al drepturilor și obligațiilor rezultând din cambie.

Astfel art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, care este sediul materiei, prevede că în acțiunile cambiale și în opoziția la executare debitorul cambial nu va putea opune posesorului decât excepțiile în apărarea privind nulitatea titlului potrivit art. 1 precum și excepțiile care nu sunt oprite de art. 19.

Din coroborarea art. 63 cu art. 1 și art. 19 se conturează două categorii de excepții pe care debitorul cambial le poate invoca respectiv excepții referitoare la nulitatea titlului și cele întemeiate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei și debitorul acționat.

Doctrina și jurisprudența au reținut excepții obiective absolute și relative și excepții subiective (personale) absolute și relative.

În speță, debitorul respectiv intimata a ridicat o excepție subiectivă referitoare la raportul fundamental, respectiv împrejurarea că raportul fundamental în baza căruia s-a emis cambia, datoria derivată din contractul de comision nu exista.

Se reține că în soluționarea acestei excepții instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 63 din Legea cambială. Astfel probarea susținerilor asupra excepțiilor personale se poate face numai prin acte scrise „de grabă soluțiune”, adică acte prin care excepția se dovedește complet, fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza soluționarea procesului.

În speță instanța de fond soluționând cauza pe excepție, evident că nu a intrat în cercetarea fondului, recurenta nedepunând documente în combaterea celor depuse de debitoarea – intimată, iar instanța de apel anulând sentința și soluționând cauza pe fond a încălcat dispozițiile procedurale privind judecata în primă instanță și nu i-a dat cuvântul pe probe, la toate termenele intervenite fiind soluționate numai incidente procedurale.

Față de înscrisurile anexate la cererea de recurs, din care rezultă modul de derulare a laturii penale a cauzei, rezultă că numai o lucrare de expertiză contabilă poate lămuri raportul juridic obligațional care să răspundă pentru ce perioadă debitorul nu a plătit comisionul și contravaloarea oțelului livrat de producătorul de oțel, și ce sumă datora la momentul emiterii biletului la ordin.

Critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 urmează a fi înlăturată întrucât nu orice lipsă sau eroare în transcriere duce la nulitatea somației, ci numai cele care pun în imposibilitate pe debitor să se apere în cazul opoziției cambiale.

Față de cele arătate urmează a se face aplicațiunea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C. proc. civ., decizia criticată urmând a fi casată și cauza trimisă spre rejudecarea apelului la instanța competentă respectiv Tribunalul București urmând ca pe excepția ridicată de opozantă privind raportul fundamental să se efectueze o expertiză contabilă cu obiectivul arătat în considerente.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de creditoarea SC T. SA București.

Casează deciziei nr. 66/ Ap din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2006.