Ședințe de judecată: Iulie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 141/2004

Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.

            Asupra recursului de față:

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Reclamanta S.C.D.D.V. S.A. (pârâta arbitrală) a promovat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr.106/18 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictor cu pârâta S.V.M.E.I. S.A. (reclamanta arbitrală), solicitând desființarea acesteia în baza art.364 lit.i și 358 C. proc. civ..

            În critica sentinței arbitrale, reclamanta a invocat că tribunalul arbitral nu a avut în vedere că la data efectuării tranzacției în speță sistemul de decontare utilizat de S.N.C.D.D. era T/T, folosit și în prezent și că greșit a considerat ca aplicabile dispozițiile art.1027 C. civ. în condițiile în care pârâta cunoștea că singurul sistem de decontare pe piața secundară RASDAQ este T/T.

            Curtea de Apel București, secția a V-a comercială prin decizia nr.732 din 6 decembrie 2001 a admis acțiunea în anulare, a dispus anularea sentinței arbitrale și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

            În motivarea hotărârii s-a reținut că S.N.C.D.D., organism de autoreglementare în evidența tranzacțiilor executate între utilizatorii săi direcți pe piața RASDAQ are ca principală activitate realizarea compensării tranzacțiilor pentru fiecare societate de valori mobiliare în parte și cum tranzacțiile pe piața de valori mobiliare sunt supuse, ca regulă, la numeroase limitări, libertatea contractuală nu mai are aceeași preeminență ca în dreptul civil și comercial, aplicarea art.1027 C. civ. fiind fără suport.

            S-a mai motivat că din actele și lucrările dosarului arbitral nu rezulta că S.N.C.D.D. s-ar încadra în cazurile de răspundere prevăzute de Regulament.

            Împotriva sentinței pârâta S.V.M.E.I. S.A. (reclamanta arbitrală) a declarat recurs, în dezvoltarea motivelor arătând că:

- greșit s-a operat o ierarhizare a atribuțiilor recurentei ca importanță, statutul neavând criterii de departajare;

- Regulamentul S.N.C.D.D. reglementează ambele sisteme de decontare, respectiv CNS și T/T, iar instanța la acesta trebuia să se raporteze, fiind aplicabile art.1027 C. civ.;

- răspunderea S.N.C.D.D. rezultă din neexecutarea contractului și prevederile Regulamentului, aprecierea instanței sub acest aspect fiind greșită.

Prin note scrise, recurenta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în anulare întrucât din motivarea acțiunii în anulare nu rezultă că prin hotărârea arbitrală au fost încălcate dispoziții imperative ale legii, cele invocate de reclamantă fiind norme dispozitive.

            Intimata S.N.C.D.D.V.M. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

            Excepția de inadmisibilitate a recursului a fost întemeiată pe prevederile art.7208 C. proc. civ., care prevede în materie comercială numai calea de atac a recursului și cum acțiunea în anulare este o cale de atac, ea este echivalentă recursului.

            Pe fond, intimata a apreciat sentința atacată cu recurs ca fiind temeinică și legală, instanța reținând corect că numai sistemul T/T este aplicabil, a făcut o corectă aplicare a clauzei contractuale prin care se limitează răspunderea S.N.C.D.D.

            În ce privește susținerea intimatei în sensul inadmisibilității recursului raportat la prevederile art.7208 C. proc. civ., ea nu poate fi primită.

            Este adevărat că acțiunea în anulare a fost calificată drept o cale de atac, dar în același timp potrivit art.366 alin.2 C. proc. civ., hotărârea instanței judecătorești cu privire la acțiunea în anulare poate fi atacată cu recurs, iar această dispoziție nu a suferit nici o modificare prin introducerea art.7208 C. proc. civ. care instituie unicitatea căii de atac în materie comercială.

            Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

            Potrivit art.364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din motivele limitativ prevăzute de acest text.

            Examinând acțiunea în anulare se constată că aceasta a fost întemeiată în drept pe prevederile art.364 lit.i și 358 C. proc. civ..

            Dezvoltarea în fapt a motivelor vizează aspecte de netemeinicie, constând în aprecierea greșită a probelor de la dosar (înscrisuri) și greșita aplicare în speță a prevederilor art.1027 C. civ..

            Prin urmare, instanța judecătorească, prealabil examinării temeiniciei sentinței arbitrale trebuia să procedeze la examenul de legalitate al acesteia din perspectiva art.364 C. proc. civ. și numai în situația în care constata că motivul de desființare invocat prevăzut de art.364 C. proc. civ. se justifică, conform art.366 C. proc. civ. anula hotărârea arbitrală și dacă litigiul era în stare de judecată se pronunța pe fond în limitele convenției arbitrale.

            Or, din cuprinsul sentinței atacate cu recurs nu rezultă că instanța a verificat admisibilitatea acțiunii în anulare prin raportare la motivele prevăzute de art.364 C. proc. civ. ci, că s-a procedat direct la examinarea pe fond a pricinii.

            În atare situație, Înalta Curte procedând la corecta aplicare a legii și verificând acțiunea în anulare prin prisma motivului invocat, art.364 lit.i C. proc. civ., constată că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru a se hotărî pe fond.      

            Într-adevăr, susținerea intimatei reclamante arbitrale că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii, conform art.364 lit.i C. proc. civ. raportat la art.358 C. proc. civ., nu poate fi primită, norma invocată- 35810 C. proc. civ. care vizează conduita procesuală a părților, având caracter dispozitiv iar nu imperativ.

            Față de această împrejurare, Înalta Curte, în raport de prevederile art.314 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica decizia atacată în sensul că va respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Admite recursul declarat de pârâta S.V.M.E.I. S.A.

            Modifică decizia nr.732 din 6 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea în anulare.

            Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.