Plângere împotriva ordonanței de clasare. Nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. Inadmisibilitate
Cuprins de materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea Penală. Plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
Index alfabetic: - drept procesual penal
- plângere împotriva ordonanţei de clasare
- inadmisibilitate
C. proc. pen., art. 339, art. 340
Formularea unei plângeri împotriva soluţiei de clasare cu nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală echivalează cu neîndeplinirea condiției obligatorii de procedibilitate ce constă în atacarea prealabilă a soluţiei de clasare la procurorul ierarhic superior, prevăzute de art. 340 din Codul de procedură penală, astfel încât este inadmisibilă plângerea formulată la judecătorul de cameră preliminară împotriva aceleiaşi soluţii de clasare.
I.C.C.J, Secția penală, încheierea nr. 502 din 16 noiembrie 2022 a judecătorului de cameră preliminară
Prin ordonanța din data de 20 septembrie 2021, emisă în dosarul penal nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Secția de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 16 lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei vizând sesizarea formulată de persoana vătămată A împotriva Guvernului României - Ministerul Transporturilor, secretarii de stat C şi D, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1) C.pen., întrucât fapta nu există.
De asemenea, s-a dispus clasarea cauzei vizând sesizarea formulată de persoana vătămată A, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) C.pen., sesizată ca fiind săvârşită de ministrul transporturilor E, întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune această soluţie, s-a reţinut că organele judiciare au fost încunoştinţate de către persoana vătămată A, pe calea mai multor sesizări, cu privire la faptul că SC B SA, în anul 2019, ar fi construit suprateran, peste terenul său, situat în oraşul Otopeni, str. x, judeţul Ilfov, un viaduct feroviar, care face legătura între localităţile Otopeni - Bucureşti, fără a ţine cont de hotărârile Curţii de Apel Bucureşti care ar fi dispus suspendarea Hotărârii Guvernului nr.558/2019, prin sentinţa nr.x/11.10.2019, în dosarul x/2/2019. Deşi s-ar fi dispus această suspendare, Guvernul României prin Ministerul Transporturilor nu a sistat lucrările de construcţie efectuate de SC B SA.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti ar fi suspendat efectele autorizaţiei nr.x/18.11.2019 în ceea ce priveşte imobilul cu numărul cadastral nr. x/2, Ministerul Transporturilor nesistând aceste lucrări şi a emis alte autorizaţii de construire nr. x/22.12.2019, respectiv nr. x/21.01.2020, în urma unei alte sentinţe de suspendare similare celei din anul 2019.
În esență, procurorul a reţinut că, din aspectele cercetate, rezultă faptul că persoanele autorizate să întreprindă demersuri pentru realizarea obiectivului de investiţie „Modernizarea liniei de cale ferată Bucureşti Nord - Aeroportul Internaţional Henri Coandă”, au respectat dispoziţiile legale, neexistând norme şi reglementări legale care să atragă consecinţa răspunderii penale.
Astfel, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora nu se poate începe urmărirea penală întrucât este incident cazul prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei.
Împotriva soluţiilor de clasare petenta A a formulat plângere, conform dispoziţiilor art. 339 C. proc. pen.
Prin ordonanţa nr. x/2/2021 din 10 decembrie 2021, emisă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art.339 alin. (1) C.proc.pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A împotriva soluţiei de clasare nr. x din 20.09.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
În cuprinsul acestei ordonanțe, s-a reţinut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanţială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia, întrucât procurorul de caz în raport de datele speţei a dispus, în mod just, soluţia de clasare.
S-a arătat că elementele existente în dosarul cauzei au avut aptitudinea necesară formării convingerii procurorului de caz, neexistând niciun element/indiciu de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probaţiunii (de exemplu: audieri de persoane, ridicare de înscrisuri etc.) ori argumente suplimentare de motivare. S-a considerat că procurorul de caz a reţinut, în raport de datele speţei, o motivare fundamentată, în fapt şi în drept, de natură a înlătura echivocul, completarea sau reformarea acesteia.
Concluzionând, procurorul şef a reţinut că s-au evaluat şi evidenţiat în mod exhaustiv mijloacele de probă existente la dosar, decelându-se fără niciun dubiu concluzia că, în speţă, soluţia este legală şi temeinică.
Împotriva soluţiilor de clasare, petenta A a formulat plângere, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen. Astfel, în esenţă, prin plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, prin avocat ales, petenta a solicitat admiterea plângerii, să se dispună desfiinţarea soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 10.12.2021, precum şi desfiinţarea ordonanţei din data de 20.09.2021 dispusă de procurorul de caz şi, pe cale de consecinţă, „să se dispună începerea judecării în temeiul art.341 alin. (6) lit. c) C.proc.pen.”.
Prin încheierea nr. F/CP din data de 08.04.2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II a penală, a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Curţii de Apel Bucureşti, iar în baza art. 340 alin. (1) raportat la art. 40 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta A împotriva ordonanţei nr. x din data de 20.09.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. x/2/2021 din data de 10.12.2021 a procurorului şef de secţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, la data de 14.04.2022, sub nr. x/2/2022, urmare a declinării de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, dispuse de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin încheierea F/CP din data de 08.04.2022.
Examinând cu prioritate admisibilitatea plângerii petentei A împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanța din data de 20 septembrie 2021, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Secția de urmărire penală şi criminalistică, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reține că, în conformitate cu art. 339 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Potrivit art. 340 alin. (1) C.proc.pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art.339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Astfel, dispoziţiile art.340 C.proc.pen. prevăd termenul, dar şi condiţiile pentru formularea la judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluţiei de clasare, iar condiţiile cumulative impuse de legiuitor vizează tipul de soluţie ce poate fi atacată, titularii plângerii şi parcurgerea procedurii în cadrul parchetului prin contestarea în prealabil a soluţiei de clasare la procurorul ierarhic superior celui care a emis-o.
Judecătorul de cameră preliminară poate dispune, prin încheiere, una dintre soluţiile prevăzute de art. 341 alin. (6) C.proc.pen., verificând, prioritar, dacă plângerea este formulată în termen şi dacă este admisibilă.
În materia plângerii la instanţă împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, în jurisprudenţa instanţei supreme, s-a arătat că plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 2781 C.proc.pen. anterior, este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (3) C.proc.pen. anterior, instanţa luând în considerare că prima condiţie înscrisă în art.2781 C.proc.pen. anterior este că plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei de neurmărire poate fi făcută doar „după respingerea plângerii făcute conform art.275 - art.278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale”. Or, potrivit art.278 alin.(3) C.proc.pen. anterior, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluţie persoanelor interesate, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 din același cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen și, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3) C.proc.pen.anterior atrage decăderea din exerciţiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluţiei sau ordonanţei procurorului în procedura prevăzută în art. 2781 C.proc.pen.anterior (ICCJ - S.pen., decizia nr.1186 din 26 martie 2010, www.scj.ro).
După intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, într-o altă cauză, instanţa supremă a reţinut că, deși petentul a luat cunoștință despre adoptarea soluției de clasare încă din momentul primei comunicări a actului procesual, petentul nu a urmat, în intervalul de 20 de zile prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen., procedura obligatorie prealabilă, instituită de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., consecința fiind, cum prevede art. 268 alin. (1) C. proc. pen., nulitatea actului făcut peste termen, respectiv lipsa de efecte juridice a plângerii introdusă cu depășirea acestuia la procurorul ierarhic superior și, implicit, neîndeplinirea uneia dintre cerințele de admisibilitate prevăzute de normele procesual penale pentru sesizarea valabilă a judecătorului de cameră preliminară, constând în realizarea, anterior declanșării procedurii în fața acestuia, a demersului de contestare a soluției de clasare în cadrul conferit de dispozițiile art. 339 C. proc. pen. (ICCJ - S. pen., încheierea nr. 490 din 04 octombrie 2021).
În acest context legal şi jurisprudenţial, se subliniază mai întâi că, obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea formulată de petenta A, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin ordonanța din data de 20 septembrie 2021, în dosarul penal nr.x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Secția de urmărire penală şi criminalistică.
Ordonanța nr.x/2/2021 din 10 decembrie 2021 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, prin care în baza art. 339 C.proc.pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei de clasare dispusă în cauză de procurorul de caz, excede cadrului procesual guvernat de prevederile art. 340 C.proc.pen., un asemenea demers fiind inadmisibil din perspectiva acestor din urmă dispoziţii legale.
Ca atare, chiar dacă prin ordonanţa nr. x/2/2021 din 10 decembrie 202 emisă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondată, în baza art. 339 C.proc.pen., plângerea formulată împotriva soluţiilor de clasare adoptate prin ordonanța nr. x din data de 20 septembrie 2021, evaluarea pe care procurorul ierarhic superior a făcut-o asupra legalităţii demersurilor petentei nu poate afecta atribuţia judecătorului de cameră preliminară de a examina propria învestire, astfel că, revine acestuia să verifice întrunirea oricărei condiţii de admisibilitate a formulării plângerii întemeiate pe art.340 C.proc.pen., sancţiunea inadmisibilităţii operând automat și inevitabil.
Aşa cum s-a arătat, dispoziţiile art.340 C.proc.pen. prevăd ca şi condiţie de admisibilitate a plângerii împotriva soluţiei de clasare, adresate judecătorului de cameră preliminară, respingerea prealabilă, în baza art.339 C.proc.pen., a plângerii ce trebuie formulată la procurorul ierarhic superior într-un termen de 20 de zile, care este termen de decădere.
Referitor la natura juridică a acestui termen de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) C.proc.pen., se evidenţiază că, prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009), s-a arătat că, interpretând dispoziţiile art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) din Codul de procedură penală, sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere. Or, conform art. 4741 C.proc.pen., această decizie nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casație și Justiție - Secțiile Unite, îşi păstrează valabilitatea.
În acest context, se notează că, potrivit art.268 alin. (1) C.proc.pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Prin urmare, nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de art.339 alin. (4) C.proc.pen. echivalează cu neîndeplinirea condiției obligatorii de procedabilitate prevăzute de art.340 C.proc.pen. referitoare la atacarea prealabilă a soluției de clasare în cadrul parchetului, fiind fără relevanţă motivul respingerii de către procurorul ierarhic superior a plângerii împotriva soluţiei procurorului de caz, textul art.340 C.proc.pen. nefăcând, de altfel, vreo distincţie (în acelaşi sens, ICCJ - S.p., decizia nr.1186 din 26.03.2010, www.scj.ro; încheierea nr.490 din 04.10.2021 ICCJ - S.p). De asemenea, nu are importanţă dacă, în raport de dispoziţiile art.340 alin. (2) C.proc.pen., petenta a respectat termenul de formulare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară, de 20 de zile de la data comunicării ordonanţei prin care s-a soluţionat plângerea în temeiul art. 339 C.proc.pen.
O altă interpretare ar însemna să se golească de conţinut dispoziţia art.340 alin. (1) C.proc.pen., precum şi toate dispoziţiile care instituie termene de decădere.
În consecinţă, plângerea prevăzută de dispozițiile art. 340 C.proc.pen., dar care nu a parcurs și procedura în cadrul parchetului ori, deși a urmat-o, aceasta apare cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 339 alin. (4) C.proc.pen. este inadmisibilă, neputând învesti în mod legal organul judiciar competent atâta timp cât una dintre condițiile expres prevăzute de normele procesual penale pentru promovarea ei nu este îndeplinită.
În coordonatele mai sus expuse, judecătorul de cameră preliminară constată că petenta A a luat cunoştinţă despre soluţiile de clasare dispuse prin ordonanța din data de 20 septembrie 2021, în dosarul penal nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Secția de urmărire penală şi criminalistică, la data de 25.10.2021, când a primit comunicarea ordonanţei de clasare şi a semnat personal arătând: „am primit comunicare şi copie soluţie dosar A”.
Petenta A a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, la data de 17.11.2021, adică cu depăşirea termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen., calculat de la data comunicării din 25.10.2021.
Se constată, aşadar, nerespectarea de către petentă a termenului de decădere prevăzut de art.339 alin. (4) C.proc.pen., situaţie ce are drept consecinţă, pentru motivele expuse în considerentele ce preced, inadmisibilitatea prezentei plângeri formulate în baza art.340 C.proc.pen. de petenta A, lipsind condiţia sine qua non prevăzută de art.340 C.proc.pen. privind atacarea soluţiei de clasare în cadrul parchetului la procurorul ierarhic superior, prealabil formulării plângerii la judecătorul de cameră preliminară.
Judecătorul de cameră preliminară subliniază că o altă interpretare a dispoziţiilor legale ar conduce la prelungirea sine die a posibilităţii petentului de a introduce plângere la judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 340 alin. (1) C. proc. pen.
Dintr-o altă perspectivă, se precizează că nu intră în discuţie nesocotirea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac fiindcă, prin respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva soluţiilor de clasare de către procurorul ierarhic superior prin ordonanţa nr. x/2/2021 din 10 decembrie 2022, au rămas nemodificate soluţiile de clasare iniţiale, dispuse prin ordonanța nr.x din data de 20 septembrie 2021, şi numai acest tip de soluţii pot constitui obiectul plângerii întemeiate pe dispoziţiile art.340 C. proc. pen., nu şi ordonanţa procurorului ierarhic superior prin care respectivele soluţii de clasare au fost menţinute.
Totodată, se menţionează că instanţa de contencios constituţional a stabilit că, dispoziţiile potrivit cărora accesul la justiţie al persoanei care formulează plângere la judecătorul de cameră preliminară împotriva soluţiei de clasare este condiționat de parcurgerea procedurii plângerii la procurorul ierarhic superior - dau expresie principiului subordonării ierarhice a procurorilor, consacrat de prevederile art.132 alin. (1) din Legea fundamental, fără a aduce vreo atingere prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art.21 privind accesul liber la justiţie, ale art.24 referitor la dreptul la apărare şi ale art.124 alin. (3) care statuează că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii (decizia nr.450/2019 a CCR, Monitorul Oficial, nr.972 din 03.12.2019).
În toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art.21 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin ordonanța din data de 20 septembrie 2021, în dosarul penal nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - Secția de urmărire penală şi criminalistică, menţinute prin ordonanţa nr. x/2/2021 din 10 decembrie 2021 a aceleiaşi unităţi de parchet.