ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT DE PRESĂ

 

REFERITOR LA PARTICIPAREA REPREZENTANŢILOR ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

LA SESIUNEA OMAGIALĂ „ŞASE DECENII DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ROMÂNEASCĂ” A INSTITUTULUI DE CERCETĂRI JURIDICE „ACAD.ANDREI RĂDULESCU” AL ACADEMIEI ROMÂNE

 

Joi, 6 martie 2014, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător  dr. Livia Doina STANCIU, a participat, alături de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător Iulia Cristina TARCEA, la Sesiunea omagială „Şase decenii de cercetare ştiinţifică românească”, consacrată aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea Institutului de Cercetări Juridice „Acad.Andrei Rădulescu” al Academiei Române, eveniment ce a avut loc în Aula Academiei Române.

La eveniment au mai fost invitaţi reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor publice cu atribuţii juridice, institutelor de cercetări şi facultăţilor de drept din ţară şi străinătate, precum şi personalităţi ale vieţii publice şi academice din România.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, luând cuvântul în cadrul acestui eveniment, a adresat un mesaj de mulţumire organizatorilor pentru invitaţia de a participa la această sesiune omagială organizată de Academia Română, evidenţiind, cu această ocazie, privilegiul colaborării instituţionale în plan ştiinţific între cel mai înalt for jurisdicţional român, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prestigiosul for al cercetării academice, Institutul de Cercetări Juridice.

În discursul său, preşedintele instanţei supreme a evidenţiat rolul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, de asigurare a continuităţii tradiţiilor cercetării juridice naţionale indiferent de condiţiile istorice în care a activat, cât şi contribuţia proprie, de o inestimabilă valoare, adusă Ştiinţei Dreptului, prin studiile şi investigaţiile ştiinţifice de înaltă însemnătate, regăsite în lucrări de referinţă ale doctrinei juridice româneşti. A remarcat, de asemenea, contribuţia acestei instituţii la asigurarea unui cadru legislativ intern coerent şi armonios alcătuit, prin elaborarea proiectelor unor acte normative de o importanţă majoră, dar mai ales prin explicaţiile teoretice oferite conţinutului normelor elaborate.

Preşedintele a încheiat adresând un mesaj de continuare a importantei misiuni a Institutului de Cercetări Juridice, în bunul mers al vieţii juridice şi, prin aceasta, în bunul mers al Justiţiei în România, la începutul unei noi ere legislative, care se doreşte a fi de natură să schimbe cele mai dificile realităţi ale societăţii româneşti.

 

BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

********************

ALOCUŢIUNE PREŞEDINTE

 

Domnule preşedinte al Academiei Române,

Domnule director al Institutului de Cercetări Juridice,

Onoraţi membri ai prezidiului,
Onoraţi membri ai Academiei Române,

Distinşi cercetători,

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

 

Este un privilegiu deosebit pentru mine să vă pot adresa un mesaj cu ocazia acestui eveniment atât de important, de celebrare a 60 de ani de existenţă a Institutului de Cercetări Juridice din cadrul Academiei Române.

Bucuria mea de a putea fi prezentă la acest eveniment este accentuată (recunosc, însă, că şi emoţia) de faptul că  pe mulţi dintre dumneavoastră, membri ai elitei nepieritoare a culturii juridice româneşti, vă cunosc şi am avut onoarea în nenumărate rânduri de a vă avea aproape, în calitate de profesori, de colaboratori, şi, cu umilă recunoştinţă vreau să adaug, de prieteni.  

De aceea, vreau să profit de această ocazie să vă spun cât  de onorată am fost, şi sunt, de fiecare dată când, atât în nume personal, cât şi în calitate de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, am privilegiul de a colabora cu membrii acestui prestigios for al  cercetării academice, şi pentru tot sprijinul dumneavoastră oferit în plan ştiinţific peste ani, să vă mulţumesc.

Totodată, ca preşedinte al celei mai importante jurisdicţii naţionale, dar şi ca om care datorez o parte din devenirea mea profesională acestei instituţii de cercetare fundamentală în domeniul Dreptului, doresc să aduc omagiul meu ctitorilor Institutului de Cercetări Juridice, generaţiilor de profesori şi cercetători care au activat în cadrul acestuia, tuturor celor care prin munca şi dăruirea lor au slujit în cel mai înalt grad de excelenţă, ştiinţei şi doctrinei juridice româneşti.

Nu în ultimul rând, vreau să aduc un pios omagiu celui de al cărui nume se leagă în mod fericit atât istoria acestui institut, cât şi istoria instituţiei pe care o reprezint la această manifestare festivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: omul de cultură, magistratul, academicianul,  Andrei Rădulescu.

În economia uneori surprinzătoare a evoluţiei istorice, faptul că Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române a ajuns să poarte numele unuia dintre cei mai importanţi preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi privit ca o simplă întâmplare. El nu face decât  să confirme, dar şi să întărească,  în plan simbolic, legătura atât de profundă, concretizată de-a lungul timpului în colaborarea existentă în plan ştiinţific, instituţional dar şi la nivel uman, între cel mai înalt for al cercetării juridice şi cel mai înalt for jurisdicţional naţional.

Extrem de relevat în acest sens, şi demn de menţionat, mi se pare a fi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi datorează muncii de cercetare a membrilor acestui Institut principalele consemnări ale evoluţiei sale istorice: de la  una dintre primele lucrări  ştiinţifice importante scrisă în această materie, ce îi aparţine chiar academicianului Andrei Rădulescu, şi până la cea mai recentă dintre acestea, scrisă de actualul director al Institutului de Cercetări Juridice, domnul prof. univ. dr. Mircea Duţu - şi pentru a cărei realizare, ţin încă o dată, domnule profesor, ca în numele instanţei supreme, să vă mulţumesc !

 

Doamnelor şi domnilor,

60 de ani de cercetare juridică românească marchează un moment de rezonanţă nu doar pentru mediul academic, ci şi pentru istoria naţională. Cele 6 decenii de activitate neîntreruptă ale Institutului de Cercetări Juridice arată că în cultura noastră juridică naţională, există perenitate, există tradiţie şi există valori pe care nici trecerea vremii, nici succedarea regimurilor social-politice nu le-au schimbat şi nu le pot schimba.

Bilanţul celor 60 de ani de existenţă arată că Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române s-a dovedit a fi acea instituţie ce a reuşit să asigure atât continuitatea tradiţiilor cercetării juridice naţionale conturate în epoca anterioară instaurării regimului comunist, cât şi instituţia care, indiferent de condiţiile istorice în care a activat, a adus o contribuţie proprie de o inestimabilă valoare Ştiinţei Dreptului, atât prin studiile şi investigaţiile ştiinţifice de înaltă însemnătate, reflectate în lucrări de referinţă ale doctrinei juridice româneşti, cât şi prin contribuţia sa la asigurarea unui cadru legislativ intern coerent şi armonios alcătuit, prin elaborarea proiectelor unor acte normative  - unele dintre ele de prim rang, precum cele ale Codului penal şi Codului de procedură penală din 1968 – dar mai ales, prin explicaţiile teoretice date conţinutului respectivelor norme, prin lucrări atât de folositoare practicii juridice naţionale dezvoltate, ulterior, peste ani.

Dar dincolo de toate acestea, bilanţul celor 60 de ani ne îndeamnă să privim cu mai multă responsabilitate misiunea pe care Institutul de Cercetări Juridice trebuie să continue să o aibă în bunul mers al vieţii juridice, şi prin aceasta în bunul mers al Justiţiei în România, mai ales acum la începutul unei noi ere legislative, pe care cu toţii ne-o dorim a fi de natură să schimbe realităţile atât de dificile pe care, ca popor, le-am trăit în ultimii 25 de ani.

 Iar sub acest aspect, ca profesionist al Dreptului, nu pot să îmi doresc nimic mai mult decât ca Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române să aibă măcar acelaşi rol pe care l-a avut în conturarea unei legislaţii viabile sub aspectul aplicabilităţii, la momentul înfiinţării sale, atunci când, la fel ca acum, cadrul legislativ intern cunoştea o transformare de proporţii. Iar dacă atunci, în condiţii socio-politice din cele mai vitrege a reuşit să asigure succesul reformei legislative, oferind Dreptului maximul de protecţie posibilă în acele vremuri, în faţa unor influenţe străine de menirea acestuia, şi prin aceasta să îi asigure capacitatea de a reglementa cu succes - de exemplu, în materie penală  până la acest moment când au intrat în vigoare noile legi - relaţiile sociale născute şi dezvoltate în interiorul societăţii româneşti, cu atât mai mult acum, când noua legislaţie a fost elaborată în condiţiile oferite de o Românie democratică, membră a Uniunii Europene, rolul Institutului de Cercetări Juridice în asigurarea unui parcurs cât mai lin aplicării noilor coduri, trebuie să fie unul esenţial.

Iată de ce, cred că un bilanţ ca cel de azi, ne provoacă să abordăm cu îndrăzneală şi curaj viitorul. Greutăţi au existat şi în trecut. Cu toate acestea, ele au fost depăşite. Iar dacă înaintaşii noştri au reuşit, trebuie să avem şi noi curajul izbânzii.

Cei 60 de ani nu trebuie să reprezinte decât începutul istoriei instituţionalizate la nivel academic a cercetării juridice româneşti. Va fi esenţial pentru binele Ştiinţei Juridice româneşti, pentru binele Justiţiei din ţara noastră, şi nu în ultimul rând pentru binele nostru al tuturor,  ca activitatea acestui Institut să continue, şi mai ales să se dezvolte, concluziile cercetării juridice realizate sub auspiciile acestuia fiind, indiscutabil, indispensabile pentru luarea unor decizii juridice competente şi adecvate, în ansamblul socio-economic şi politic naţional şi european în care trăim azi.

În încheiere, vă rog să îmi permiteţi, ca în loc de concluzii, să dau glas câtorva din gândurile marelui jurist Andrei Rădulescu, ce oferă şi azi, la fel cum o făceau cu zeci de ani în urmă, cu o surprinzătoare prospeţime, cele mai puternice argumente în favoarea  importanţei pe care suntem cu toţii datori să o acordăm  culturii juridice naţionale:

„ Cultura naţională, după cum se recunoaşte unanim, este elementul care justifică indiscutabil existenţa naţiunilor, le păstrează fiinţa în mijlocul celor mai mari cataclisme şi le asigură viitorul.

Cultura juridică este una din formele culturii naţionale, prin care se pot pune în adevărata lumină calităţile superioare ale unui neam pentru realizarea ordinei, armoniei sociale şi căutarea dreptăţii.

…

Mai vârtos acum, când toată lumea este în prefacere şi când s-au ivit zorile unor vremuri mai pline de Dreptate şi pentru noi, este o sacră datorie să punem cât mai mult în evidenţă cultura noastră juridică, s-o preţuim, să-i aducem îmbunătăţiri, s-o dezvoltăm în sens cât mai românesc şi să-i asigurăm propăşirea spre a o înălţa între culturile celor mai înaintate popoare.”

La toate aceste cuvinte – testament, nu mai pot să adaug nimic altceva decât:

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

 

# Alocuţiunea preşedintelui - material video