ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT DE PRESĂ

REFERITOR LA PARTICIPAREA PREŞEDINTELUI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ NOUL COD PENAL

ORGANIZATĂ DE CĂTRE INSTITUTUL NAŢIONAL AL MAGISTRATURII

 

Luni, 10 martie 2014, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător  dr. Livia Doina STANCIU, a participat la conferinţa naţională NOUL COD PENAL, organizată de către Institutul Naţional al Magistraturii în cadrul Proiectului româno-elveţian „Asistenţă pentru consolidarea capacităţii instituţionale în domeniul formării judecătorilor şi procurorilor pentru aplicarea noilor legi”, eveniment ce a avut loc în Aula Institutului Naţional al Magistraturii.

La conferinţă au mai participat judecători specializaţi în materie penală, procurori, reprezentanţi ai altor profesii juridice, precum şi formatori ai Institutului Naţional al Magistraturii.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, luând cuvântul în cadrul conferinţei, a făcut o expunere punctuală cu referire la instituţia confiscării extinse, din perspectiva Noului Cod Penal, măsură adoptată de legiuitor în condiţiile unei evoluţii continue a criminalităţii şi, mai ales, a criminalităţii organizate, fapt care a impus crearea de noi instrumente pentru combaterea reală a acestui fenomen.

Prin introducerea confiscării extinse în legislaţia penală naţională s-a asigurat transpunerea în dreptul intern a articolului 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea şi, aşadar, apropierea legislaţiei penale române de legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene.

A arătat că, din examinarea listei infracţiunilor în raport de care se va aplica noua măsură a confiscării extinse, reglementată în dispoziţiile art.112¹ Cod penal,  rezultă că legiuitorul a inclus o gamă largă de infracţiuni susceptibile să procure, să genereze foloase materiale ilicite, respectiv principalele infracţiuni a căror săvârşire reprezintă scopul grupurilor infracţionale organizate, infracţiuni care se înscriu, de cele mai multe ori, în fenomenul criminalităţii organizate transnaţionale.

A precizat, cu privire la dispoziţiile legale incidente în materie, că se impun a fi amintite considerentele Curţii Constituţionale, cuprinse în Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, în care s-a statuat  că reglementarea prezumţiei înscrise în teza a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie – „Caracterul licit al dobândirii se prezumă” – nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 148 din Constituţie – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislaţiei Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalităţii.

De asemenea, din perspectiva cadrului legal, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a considerat important a se sublinia că reglementarea cuprinsă în Noul cod penal relevă condiţiile cumulative în care se poate dispune măsura confiscării extinse, precum şi criteriile pe baza cărora instanţa de judecată stabileşte diferenţa dintre veniturile licite obţinute de persoana cercetată şi valoarea bunurilor dobândite. Totodată, prin noile dispoziţii legale s-a prevăzut, în mod clar, că instanţele de judecată trebuie să ţină seama în procesul de stabilire a valorii bunurilor dobândite de inculpat, şi de valoarea bunurilor transferate de către acesta sau de către un terţ unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu aceasta, precum şi persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul.

 Totodată, preşedintele instanţei supreme a arătat că, prin dispoziţiile noului Cod penal în materia confiscării extinse, legiuitorul a înţeles să aducă o precizare de natură să evite formarea unei jurisprudenţe neunitare la nivel naţional în sensul că, la stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite, instanţele judecătoreşti trebuie să aibă în vedere valoarea bunurilor de la data dobândirii acestora, cheltuielile făcute de persoana condamnată şi de membrii de familie ai acesteia, precum şi de persoanele cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii (persoane incluse, în viziunea noilor reglementări în noţiunea de membru de familie în art.177 Cod penal), apreciind că toate aceste elemente punctuale configurează instituţia confiscării extinse şi constituie premise reale pentru aplicarea eficientă şi unitară a acestei noi instituţii.

În expunerea sa, preşedintele instanţei supreme a relevat, totodată, faptul că Parlamentul European a adoptat la data de 25 februarie 2014  Directiva privind punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni, cunoscută sub numele de Directiva privind confiscarea extinsă, care va permite confiscarea banilor şi bunurilor chiar dacă persoana suspectă sau acuzată este bolnavă sau a fugit din ţară, iar procesul penal nu se finalizează printr-o condamnare.

A apreciat că, un alt punct important al Directivei este reprezentat de confiscarea de bunuri de la terţi (rude, prieteni, cunoscuţi), întrucât s-a constatat că grupurile de criminalitate organizată transferă aceste bunuri şi bani către terţe persoane, confiscare care este permisă doar dacă acestea ,,au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului sau achiziţionării a fost evitarea confiscării”. Astfel, dacă o persoană acumulează venituri prin infracţiuni, apoi procedează la vinderea sau punerea pe numele altora a acestor venituri, confiscarea se va putea dispune dacă bunul se vinde sub preţul pieţei, se donează sau există indicii că nu a fost realizată o tranzacţie reală, ci una fictivă.

A menţionat, cu privire la această măsură, că textul Directivei conţine şi noţiunea de reutilizare socială a bunurilor confiscate, în sensul că proprietăţile confiscate vor putea fi folosite, fie în interesul comunităţilor afectate ori a celor care au avut de suferit din pricina activităţii de criminalitate organizată, fie în scopuri sociale sau de către instituţiile naţionale implicate în lupta împotriva criminalităţii, prin cumpărarea de echipamente necesare pentru combaterea acestui fenomen.

Preşedintele instanţei supreme a precizat că un alt element de noutate cu referire la Directiva adoptată la data de 25 februarie 2014 îl reprezintă declaraţia comună a Consiliului şi Parlamentului European prin care se solicită Comisiei Europene efectuarea unui studiu cu privire la beneficiile confiscării fără o condamnare penală, după principiul „Follow the money!”, adică urmăreşte banii, oriunde sunt.

În finalul expunerii a apreciat că fenomenul criminalităţii organizate transnaţionale va putea fi în mod real şi eficient combătut numai prin efortul comun al statelor membre ale Uniunii Europene, prin cooperare judiciară între autorităţile acestor state, cooperare care impune, însă, armonizarea legislaţiei penale a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

În acest context, a dorit să sublinieze rolul esenţial al acestei conferinţe naţionale, ca for de dezbatere a instituţiei confiscării extinse şi ca for al împărtăşirii experienţei altor state în aplicarea acestui instrument eficient de combatere a criminalităţii.

 

 

BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE