ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE 

COMUNICAT DE PRESĂ

REFERITOR LA PARTICIPAREA PREŞEDINTELUI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE LA ŞEDINŢA DE PREZENTARE A RAPORTULUI DE ACTIVITATE AL CURŢII DE APEL BUCUREŞTI ÎN ANUL 2014

Vineri, 27 februarie 2015, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător  dr. Livia Doina Stanciu, a participat la şedinţa de prezentare a Raportului de activitate pe anul 2014 al Curţii de Apel Bucureşti, alături de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecător Marius Badea Tudose, ministrul justiţiei, domnul Robert Marius Cazanciuc, judecător Alina Ghica, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, judecător Mona-Lisa Neagoe, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, judecător Lia Savonea, procurorul șef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, domnul Marius Iacob, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, domnul Cristian Mihai Ban, precum şi de alţi reprezentanţi ai sistemului judiciar din România.

În alocuţiunea sa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a remarcat eforturile depuse de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti şi ai instanţelor din raza sa de competenţă , de personalul auxiliar ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestor instanţe, pentru rezultatele deosebite obţinute în anul 2014, pentru profesionalismul şi interesul manifestat de aceştia în vederea realizării unui act de justiţie  de înaltă calitate, accesibil, corect şi,  mai ales, eficient.

 Au fost apreciate, de asemenea, acţiunile întreprinse de această importantă curte de apel, în vederea depăşirii tuturor problemelor ridicate de intrarea în vigoare a noilor coduri, managementul realizat la nivelul instanţei, care trebuie sa slujească drept model altor instanţe în ceea ce priveşte gestionarea tuturor problemelor,  cu care se confruntă întreg sistemul național de justiție, respectiv subdimensionarea schemelor de personal, fluctuația permanentă a personalului, lipsa spaţiilor adecvate desfăşurării activităţii de judecată, volumul de muncă, de foarte multe ori, aproape inuman  şi insuficienţa resurselor materiale și logistice.

Preşedintele şi-a reafirmat încrederea în capacitatea fiecărui magistrat din cadrul acestei curţi de apel, cât şi a celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţelor aflate în raza sa de competenţă, de a acționa şi în viitor pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse, pentru asigurarea reuşitei Justiţiei române, în sensul consolidării integrităţii sistemului judiciar, asigurării liberului acces la justiţie, îmbunătăţirii calităţii activităţii de judecată şi recâştigării încrederii cetăţenilor în activitatea justiţiei, ca serviciu public.

În final, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adresat un mesaj de felicitare întregului personal al Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor din raza sa de competenţă, pentru eforturile deosebite depuse de aceştia în realizarea activităţii judiciare în anul 2014, amintind, totodată, că jurisprudenţa creată în această perioadă va servi drept importantă moştenire viitoarelor generaţii de jurişti.

BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

 

***********

 

ALOCUŢIUNEA PREŞEDINTELUI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Stimată doamnă președintă a Curţii de Apel Bucureşti,
Stimate domnule Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii,
Stimate Domnule Ministru al Justiției,
Onorat Prezidiu,
Stimați invitați,
Doamnelor și domnilor colegi,

 

Este o deosebită plăcere pentru mine să mă aflu azi la şedinţa de prezentare a bilanțului activităţii Curţii de Apel Bucureşti pentru anul 2014.

Invitaţia pe care mi-aţi făcut-o, doamnă preşedinte, mă onorează şi îmi oferă plăcutul prilej de a adresa, tuturor celor ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul CA Bucureşti, precum şi în instanţele aflate în raza acesteia de competenţă, cele mai calde şi sincere felicitări pentru eforturile depuse pe parcursul anului 2014 pentru realizarea unui act de justiţie corect, eficient, accesibil şi responsabil.

Doamnelor şi domnilor,

Ne-am obişnuit peste ani cu faptul că, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti (şi mă refer aici, deopotrivă, la instanţele aflate în raza acesteia de competenţă), activitatea de judecată se desfăşoară la un nivel profesional de excepţie, calitatea înaltă a muncii constituind o frumoasă şi lăudabilă tradiţie creată şi susţinută, generaţie după generaţie, de judecătorii care au activat în instanţele arondate acestei curţi – şi nici nu trebuie să ne mire acest lucru, având în vedere faptul că, în trecut,  în cadrul acestor instanţe au activat ca judecători o pleiadă de personalităţi ale istoriei dreptului românesc,  precum Alexandru Marghiloman, Constantin Stoicescu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Constantin Hamangiu, Ioan Tanoviceanu sau  Andrei Rădulescu iar, în prezent, realitatea demonstrează faptul că, an după an, cei mai buni absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii aleg, preponderent, judecătoriile din raza acestei curţi de apel pentru a-şi începe cariera. 

Ne-am obişnuit şi cu faptul că la nivelul Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor arondate acesteia se înregistrează un volum de cauze extrem de mare, încărcătura pe judecător fiind, de departe, la nivelul cel mai ridicat din ţară.  Este, de asemenea, un fapt extrem de bine cunoscut de către noi toţi că la nivelul jurisdicţiei Curţii de Apel Bucureşti se judecă o paletă de cauze cu grad sporit de dificultate, ce implică probleme juridice  de maximă complexitate.

De aceea, şedinţa de bilanţ a activităţii acestei curţi de apel iese categoric din tiparul unui eveniment pur formal, ce trebuie bifat anual ca o rutină birocratică oarecare. Cred că suntem cu toţii de acord asupra faptului că şedinţa de bilanţ a activităţii Curţii de Apel Bucureşti reprezintă un eveniment deosebit de important pentru întregul sistem naţional de justiţie, în condiţiile în care modul în care această instanţă reuşeşte să îşi gestioneze problemele cu care se confruntă în activitate, atât la nivelul propriu de jurisdicţie, cât şi la nivelul fiecărui grad de jurisdicţie avut de instanţele ce îi sunt arondate, poate constitui un model pentru multe alte instanţe din ţară.

Prin urmare, am acordat o deosebită atenţie raportului dumneavoastră de activitate, iar datele şi informaţiile conţinute de acesta au fost şi în acest an pe măsura aşteptărilor pe care, încă o dată,  ne-am obişnuit cu toţii să le avem de la această instanţă.

Am putut, astfel, observa că, în condiţiile unei creşteri şi în anul 2014 a volumului de activitate la nivelul CA Bucureşti şi a instanţelor din circumscripţia teritorială a acesteia – ce am înţeles că în prezent reprezintă un sfert din volumul total de activitate al instanţelor din întreaga ţară - aţi reuşit să obţineţi indici foarte buni în ceea ce priveşte, de exemplu, operativitatea sau scăderea numărului de dosare rămase anterior restante. Este impresionant faptul că peste 90% dintre dosare au fost soluționate într-un interval de 1 an, din care 78% în primele 6 luni. Desigur, acest lucru a fost posibil doar prin intensificarea eforturilor personale ale celor implicaţi în realizarea actului de justiţie la nivelul acestei instanţe, semnificativ fiind în acest sens, faptul că în anul 2014 media complexității / judecător a fost de 6.662 puncte, la un nivel chiar de două ori mai mare decât cel al altor instanţe din ţară.

Apreciez că în condiţiile dificultăţilor generate de insuficienta claritate a dispoziţiilor materiale şi procedurale conţinute de codurile nou adoptate în materie civilă şi penală, de volumul deosebit de mare de cauze, de numărul insuficient de judecători şi grefieri, coroborate cu dificultatea cazuisticii aflate pe rol, putem considera ca fiind o reuşită şi raportarea făcută de Curtea de Apel Bucureşti în dreptul indicilor de atacabilitate şi casare care, per ansamblu, au fost scăzuţi cu peste 3 procente faţă de anul 2013. 

          Un alt aspect pe care l-am urmărit cu deosebit de mare interes în raportul dumneavoastră de activitate a fost cel privitor la modul în care CA Bucureşti şi instanţele arondate acesteia au reuşit să facă faţă provocărilor atrase de intrarea în vigoare a celor două noi coduri în materie penală, ce şi-au făcut apariţia pe scena vieţii noastre juridice chiar în anul 2014 asupra căruia poartă raportarea.

          Vă mărturisesc că am fost deosebit de plăcut surprinsă să constat modul exemplar în care aţi ştiut să vă mobilizaţi la nivelul tuturor instanţelor din raza de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi la nivelul Curţii de Apel Bucureşti însăşi, adoptând o atitudine dinamică şi proactivă, găsind soluţii practice şi concrete problemelor ridicate de inerentele disfuncţionalităţi generate de lipsa infrastructurii, lipsa de personal sau insuficienta informare a justiţiabililor cu privire la noile prevederi, venind în întâmpinarea problemelor mai înainte uneori ca ele să apară, anticipându-le şi eliminându-le, astfel, chiar din start.

          Toate acţiunile întreprinse de dumneavoastră în vederea depăşirii problemelor ridicate de intrarea în vigoare a noilor coduri penale vorbesc de la sine, atât despre valoarea ridicată a managementului realizat la nivelul acestei curţi de apel, cât şi despre dăruirea, profesionalismul şi interesul manifestat de judecătorii şi personalul auxiliar ce o compun, pentru realizarea unui act de justiţie onest, corect şi eficient. Iată încă un argument pentru care, aşa cum spuneam şi mai devreme, Curtea de Apel Bucureşti şi instanţele din raza sa de competenţă trebuie să slujească drept model altor instanţe din ţară în ceea ce priveşte  gestionarea problemelor cu care, din păcate, încă se confruntă sistemul naţional de justiţie: subdimensionarea schemei de personal, fluctuaţia masivă a personalului, volumul inuman de muncă, lipsa spaţiilor adecvate desfăşurării activităţii,  insuficienţa resurselor materiale.

Dar, după cum vă este, cred, cunoscut, nici măcar instanţa supremă nu este scutită de vreuna din aceste probleme. Dimpotivă. Reprezint azi, aici,  în faţa dumneavoastră, o instanţă care ştie prea bine ce înseamnă problemele generate de un volum imens de dosare, de o cazuistică complexă (prin definiţie cazuistica instanţei supreme aflându-se la nivelul cel mai înalt al dificultăţii juridice, la aceasta adăugându-se povara deloc neglijabilă a soluţionării ca instanţă de ultim grad ce are în competenţă asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul ţării), de lipsa sălilor de şedinţă, de fluctuaţia permanentă a personalului, de insuficienţa resurselor logistice şi de toate celelalte probleme pe care le cunoaşteţi şi le cunosc, din păcate, încă multe instanţe din ţară. Prin urmare, înţeleg perfect greutăţile prin care treceţi şi, mai ales, cunosc şi înţeleg sacrificiile pe care trebuie să le faceţi pentru a putea obţine rezultate în activitate, la nivelul celor raportate azi.

Dar tocmai pentru că le cunosc şi le înţeleg, vreau să vă încurajez să nu renunţaţi. Avem cu toţii datoria, ca, în pofida, tuturor acestor greutăţi, să continuăm.

Nu spun prin aceasta că munca istovitoare, sacrificarea vieţii personale şi, uneori, chiar a sănătăţii judecătorilor şi personalului auxiliar trebuie să constituie la nesfârşit răspunsul pentru depăşirea greutăţilor sistemului judiciar român. Nicidecum. Am susţinut mereu că pentru a li se cere performanţă celor ce muncesc în Justiţie trebuie să li se asigure şi condiţii decente de muncă. Iar când vorbesc de condiţii decente de muncă am în vedere, în primul rând, un volum adecvat de activitate. Este incredibil cum un judecător care rulează circa 100 de dosare săptămânal - aşa cum se întâmplă la nivelul majorităţii instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti -  mai poate penetra suficient de profund argumentele şi logica prezentate de părţi şi voinţa legiuitorului, astfel încât deciziile pe care le ia (chiar şi atunci când nu dezleagă pricina) să fie cele mai adecvate scopului ultim al activităţii sale de magistrat: înfăptuirea dreptăţii.

Totuşi, în pofida acestui aspect – ce ţine din păcate, de o lungă istorie a instanţelor bucureştene, care mereu au avut o încărcătură mult mai mare decât celelalte instanţe din ţară – vreau să vă rog să nu uitaţi că principala provocare pe care o aveţi ca judecători în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi în cadrul instanţelor din raza de competenţă teritorială a acesteia, este reuşita bunei implementări a dispoziţiilor celor patru noi coduri. Pentru că, aşa cum am spus-o la început, activitatea desfăşurată de dumneavoastră, în general, constituie un etalon pentru multe instanţe din ţară, iar dacă la nivelul acestei curţi de apel se va asigura o jurisprudenţă de calitate înaltă, adecvată noilor realităţi legislative, vom avea cu toţii cea mai clară garanţie a reuşitei la nivelul întregii ţări. Or, faţă de importanţa acestei misiuni, nicio dificultate nu trebuie să fie privită ca fiind prea mare, sau prea grea, pentru a fi depăşită.

Suntem cu toţii conştienţi de faptul că avem de a face cu multe incoerențe ale sistemului de drept românesc, că există multe zone de confuzie legislativă, că există multe contradicții, că nici măcar cele patru coduri nou adoptate nu sunt în măsură să elimine, pe deplin, măcar în sfera lor de aplicare, incertitudinile şi neclarităţile existente în dreptul pozitiv românesc.

Iată de ce misiunea noastră, dragi colegi, este atât de importantă. Avem datoria ca, în special în privinţa noilor coduri, să asigurăm o jurisprudenţă unitară şi mai ales să oferim soluţii care prin consistenţa şi soliditatea argumentelor juridice să reziste în timp. Avem această datorie faţă de justiţiabilul român şi avem această datorie faţă de generaţiile viitoare de jurişti cărora trebuie să le lăsăm moştenire o creaţie jurisprudenţială de valoare, astfel încât aceştia să se poată baza pe interpretarea oferită de noi în prezent dispoziţiilor din noile coduri zeci de ani de acum înainte.

Avem datoria, astfel, să contribuim la redarea coerenței sistemului de drept românesc, pentru ca, în cele din urmă, peisajul juridic românesc să devină accesibil, să devină armonios, stabil şi echilibrat. N-am finalizat acest proiect. Este un proiect în derulare, este un proiect pe care împreună trebuie să îl ducem la bun sfârșit.

Pentru asta, însă, e nevoie de profesionişti dedicaţi, de oameni împătimiţi de munca juridică, care să facă din descoperirea raţionamentului juridic ce stă în spatele fiecărei norme de drept, dar mai ales din protejarea valorii, a binelui, ce fundamentează fiecare normă juridică, o adevărată pasiune, un crez de viaţă.

Dar dacă instanţele de pe raza Curţii de Apel Bucureşti, şi Curtea de Apel Bucureşti însăşi, pot duce lipsă de multe, cu siguranţă nu duc lipsă de astfel de profesionişti.

De aceea, am toată încrederea în capacitatea fiecăruia dintre dumneavoastră de a lupta în continuare pentru realizarea tuturor obiectivelor ce încă ne stau în faţă în anii următori, pentru asigurarea reuşitei Justiţiei române: consolidarea integrităţii sistemului judiciar, îmbunătăţirea sub toate aspectele a calităţii activităţii de judecată, asigurarea liberului acces la justiţie, recâştigarea încrederii cetăţenilor în actul de justiţie înfăptuit. Vă mărturisesc că, în calitate de preşedinte al celei mai înalte jurisdicţii naţionale, nu pot să am satisfacţie mai mare ca aceea de a constata faptul că încet, încet eforturile depuse de atâţia ani, de întreg sistemul de justiţie român, au început să îşi arate roadele (recentul raport de ţară întocmit de Comisia Europeană a subliniat, de altfel, cu multă claritate progresele înregistrate de România pe drumul consolidării unui sistem de justiţie corect, modern şi eficient). Cred că este important să ne bucurăm de rezultatele noastre bune, să le evaluăm corect şi cinstit şi să avem în ele o încurajare care să ne ajute să mergem mai departe, să ne ajute să trecem peste toate acele momente de oboseală în care greutăţile muncii din instanţă par să fie mult prea mari pentru a putea fi depăşite.

Vreau să închei cu acest gând: întotdeauna greutăţile vor putea fi depăşite, iar Justiţia în România poate fi un proiect de reuşită. Dar izbânda va depinde în cele din urmă de ceea ce vom reuşi să facem în mod concret la nivelul fiecărei instanţe în parte şi, mai mult, va depinde în cel mai direct şi nemijlocit mod de fiecare judecător, de felul în care vom şti, fiecare dintre noi să ne ducem la capăt misiunea şi rolul asumate în faţa ţării şi a propriei conştiinţe, în momentul în care am decis să îmbrăcăm roba de magistrat. Pentru că reuşita Justiţiei Române rezidă în detaliul muncii de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: în felul în care studiem fiecare dosar, în felul în care gestionăm fiecare şedinţă de judecată, în felul în care gândim fiecare soluţie pronunţată.

Vă doresc ca anul ce ne stă în faţă şi în toţi anii ce urmează să aveţi parte de reuşită în cele mai mici detalii ale activităţii dumneavoastră, iar rezultatele cumulate din activitatea de zi cu zi să se transforme în realizări tot mai frumoase ale Curţii de Apel Bucureşti, ale instanţelor din raza acesteia de competenţă, iar în final într-o reuşită cât mai mare a sistemului naţional de justiţie!

Vă mulţumesc,

Judecător dr. Livia Doina Stanciu

Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție