ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Mesajul Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu ocazia Zilei Justiţiei

Cu ocazia Zilei Justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adresat următorul mesaj:

Dragi colegi,

Sărbătorim, din nou, Ziua Justiţiei.

Ca în fiecare an, această sărbătoare este organizată pentru a marca rolul şi importanţa puterii judecătoreşti în cadrul statului de drept dar, de fiecare dată, Ziua Justiţiei ne oferă mult mai mult decât atât: ea este, de 22 de ani încoace, un moment în care diferitele specializări juridice se apropie mai mult unele de altele, este un prilej pentru a consolida relaţiile inter-instituţionale la nivelul sistemului judiciar şi, nu în ultimul rând, ea constituie, de fiecare dată, un motiv pentru a ne opri puţin din ritmul alert al vieţii noastre profesionale obişnuite, pentru a reflecta asupra misiunii pe care, ca slujitori ai Justiţiei, o avem.

Pentru mine personal, sărbătoarea de azi este una cu totul specială, fiind ultima dată când o pot sărbători în calitate de membru al puterii judecătoreşti.

De aceea, anul acesta, mai mult decât oricând, sărbătoarea acestei zile constituie pentru mine un motiv de introspecţie şi analiză, un motiv de aducere aminte şi de mulţumire dar şi unul de speranţă. Ziua de azi este una  în care privesc cu drag spre trecut şi cu multă încredere înspre viitorul sistemului de justiţie românesc.

Mărturisesc însă, că îmi este foarte dificil să îmi aleg cuvintele în acest moment şi, mai ales, îmi este extrem de greu să cuprind în ele avalanşa de gânduri şi de sentimente care îmi inundă mintea şi inima acum când, la finalul carierei mele de judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, îndrăznesc să îmi deschid sufletul şi să mă adresez vouă, stimaţii mei colegi, atât acelora dintre dumneavoastră pe care îi cunosc şi cu care, într-un fel sau altul, mi-am intersectat de-a lungul vremii parcursul profesional, cât şi acelora dintre dumneavoastră (cei mai mulţi de altfel) cu care deşi nu m-am întâlnit niciodată în viaţă, am împărtăşit în ultimele decenii aceleaşi experienţe profesionale, acelaşi volum uriaş de activitate, aceleaşi condiţii de muncă,  aceleaşi bucurii, aceleaşi dureri, aceleaşi lupte şi provocări, aceleaşi împliniri şi aceleaşi deziluzii, cu care am împărtăşit, în cele din urmă, aceeaşi viaţă: viaţa de magistrat.

Pe toţi vă simt la un loc, cunoscuţi sau necunoscuţi mie, drept camarazii mei de arme, într-o luptă care, deşi asumată individual de fiecare dintre noi când am îmbrăcat pentru prima dată roba de magistrat, a fost dusă, în toţi aceşti ani, umăr la umăr: lupta în slujba legii, a justiţiei, a dreptăţii şi a adevărului.

Am fost onorată. Onorată să slujesc Justiţiei române. Onorată să vă fiu colegă. Împreună am trăit din punct de vedere profesional ani extrem de grei dar şi extrem de frumoşi.  Toţi aceşti ani vor rămâne mereu în sufletul meu, vor fi o perioadă din viaţa mea la care mă voi gândi întotdeauna cu mult drag.

Vreau să vă mulţumesc tuturor, atât în calitate de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - pentru că nu găsesc omagiu mai frumos pe care să îl aduc în această calitate Justiţiei române, de ziua ei, decât acela de a-i onora şi omagia slujitorii - cât şi personal, uman, colegial.

De aceea, ţin să vă mărturisesc faptul că, indiferent de gradul de jurisdicţie unde mi-am desfăşurat activitatea ca magistrat, de-a lungul timpului, fie parchet, fie instanţe de judecată, am fost privilegiată să am parte de colegi de mare valoare umană şi profesională, de la care am avut mereu de învăţat, lângă care am evoluat, lângă care am trăit momente de rară frumuseţe şi cărora le voi păstra mereu cea mai caldă şi mai dragă amintire şi preţuire.

Îngăduiţi-mi, însă, ca în cele ce urmează, să le mulţumesc în mod deosebit colegilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care mi-au fost alături în ultimii 12 ani, anii cei mai importanţi, cei mai grei şi cei mai solicitanţi din cariera mea.

Dragi colegi,

Vreau să ştiţi că în toată cariera mea juridică cel mai mult am preţuit calitatea de judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă faţă de care nutresc sentimente aparte, instanţă în faţa căreia, pentru modul în care şi-a îndeplinit de-a lungul timpului menirea, influenţând în bine istoria naţională, dar mai ales istoria Justiţiei române, o să îmi plec întotdeauna cu umilinţă şi totală deferenţă fruntea.

Am avut şi neasemuita onoare să conduc pentru şase ani, în calitate de preşedinte, această instanţă.

A fost o onoare căreia am încercat să îi răspund printr-o dedicare totală în slujba acestei instituţii, străduindu-mă cu toată fiinţa mea să apăr şi să promovez, în limitele atribuţiilor cu care am fost învestită, independenţa, prestigiul şi onoarea Justiţiei române, în general, şi ale instanţei supreme, în special.

Nu am reuşit să duc la bun sfârşit toate obiectivele pe care mi le propusesem pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi am reuşit să obţin un sediu secundar pentru instanţa supremă, totuşi, un sediu nou, care să corespundă integral necesităţilor impuse de activitatea unei instituţii de nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi o lege proprie pentru aceasta vor rămâne, din păcate, în sarcina noii conduceri să le ducă la bun sfârşit şi, în acest sens, îmi doresc din suflet, ca noul preşedinte să se bucure de mai multă susţinere din partea factorilor de decizie ai statului român în realizarea acestor două obiective.

Am, însă, totala linişte interioară că tot ceea ce nu am reuşit să fac în aceşti şase ani cât m-am aflat la cârma instanţei supreme nu s-a datorat faptului că nu m-am luptat îndeajuns de mult pentru reușită, ci s-a datorat unor factori externi ce mi-au depăşit voinţa şi capacitatea de acţiune cu care am fost învestită.

Despre reuşite n-o să vă vorbesc deloc. Las posterităţii posibilitatea să le aprecieze, după cum va considera de cuviinţă.

Un lucru, însă, ţin să îl menţionez: pentru fiecare reuşită pe care am înregistrat-o în folosul instanţei supreme sau al sistemului judiciar român, pe perioada cât am avut onoarea să îndeplinesc funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vă sunt recunoscătoare dumneavoastră, colegilor mei din instanţa supremă, judecători de excepţie, care printr-o muncă asiduă şi de calitate aţi făcut ca toate eforturile mele pentru consolidarea rolului şi poziţiei instanţei supreme în cadrul structurii instituţionale a statului român să fie mult mai uşoare. Le mulţumesc în mod deosebit acelora dintre dumneavoastră care aţi servit instanţa supremă pe perioada mandatelor mele de conducere, în calitate de vicepreşedinţi, de preşedinţi de secţii sau de membri în colegiul de conducere. Colegialitatea şi profesionalismul de care aţi dat dovadă, fiecare în parte, au fost exemplare, iar sprijinul, sfatul şi cooperarea dumneavoastră au fost pentru mine esenţiale.

Vreau să le mulţumesc apoi, tuturor celor care, în calitate de magistraţi-asistenţi, grefieri, aprozi, personal tehnic şi administrativ, şi-au desfășurat activitatea în cadrul instanţei supreme în tot acest răstimp. Vreau să ştiţi că am fost mereu conştientă de munca deosebit de grea şi de solicitantă pe care o depuneţi, de sacrificiile pe care le faceţi, iar sprijinul pe care l-aţi dat în toată această perioadă  bunului mers al activităţii instanţei supreme a fost mereu unul foarte important, a fost un ajutor pe care, în calitate de preşedinte, l-am simțit din plin şi pe care l-am apreciat enorm de mult.

De aceea, dragii mei colegi, judecători, magistraţi-asistenţi, colegi din cadrul personalului auxiliar de specialitate, colegi din corpul funcţionarilor publici, sau din rândul personalului contractual,  îmi fac o datorie de onoare ca, înainte de a-mi încheia mandatul de preşedinte al Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, să vă exprim profunda mea apreciere şi recunoştinţă pentru felul în care aţi înţeles cu toţii să vă aduceți la îndeplinire sarcinile, pentru profesionalismul, dăruirea şi pasiunea cu care aţi muncit în toţi aceşti ani. Tuturor vă port o sinceră recunoştinţă pentru ajutorul pe care, fiecare în parte, prin munca depusă, mi l-aţi dat pentru a putea duce la bun sfârşit sarcinile asumate la preluarea mandatului de preşedinte. Şi da, trebuie să vă mărturisesc, că o să îmi lipsiţi cu toţii, foarte mult.

Nu vreau să închei acest mesaj fără  a nu le mulţumi şi tuturor celor din afara instanţei supreme, cu care am colaborat de-a lungul timpului,  pe perioada mandatului meu de preşedinte: tuturor reprezentanţilor celorlalte autorităţi din sistemul de justiţie, reprezentanţilor altor instituţii ale statului român,  ale instituţiilor europene şi internaţionale şi, nu în ultimul rând, reprezentanţilor mass-media cărora le sunt în mod deosebit recunoscătoare pentru interesul extraordinar manifestat în toţi aceşti ani pentru bunul mers al Justiţiei din România.

Dragi colegi,

Când în urmă cu 36 de ani îmbrăcam pentru prima oară roba de magistrat, am depus – în faţa propriei mele conştiinţe - jurământul de fidelitate în slujba adevărului şi a dreptăţii. Am slujit în toţi aceşti ani Justiţia română cu credinţa că prin aceasta îndeplinesc cea mai înaltă misiune cu care poate fi înnobilată fiinţa umană: înfăptuirea dreptăţii.

Pentru mine a venit, însă, timpul să predau mai departe torţa dreptăţii pe care cu credinţă am încercat, în toţi aceşti ani, să o ţin cât mai sus posibil.  Vă las pe dumneavoastră să continuaţi lupta de a menţine cât mai vie şi mai strălucitoare lumina pe care doar dreptatea o poate aduce în lumea în care trăim.

Dumnezeu să vă ajute şi să vă călăuzească în continuare, dragii mei colegi, cei care cu sinceritate, modestie, dedicare şi profesionalism veţi continua să slujiţi mai departe Justiţia română!

Cu deosebită preţuire şi caldă afecţiune colegială,

Judecător dr. Livia Doina Stanciu

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

3 iulie 2016