COMUNICAT DE PRESĂ

La data de 15.06.2020, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu prevederile art.25 lit.c din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Cu respectarea cerinţelor de cvorum prevăzute de art.34 din actul normativ sus-indicat și cu unanimitatea voturilor judecătorilor care au participat la dezbateri,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, a Legii privind unele măsuri în domeniul fondurilor nerambursbile europene (PL–x nr.354/2020), adoptată prin vot final în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 09.06.2020.

Sesizarea de neconstituţionalitate priveşte actul normativ în întregime, reţinându-se de către Secţiile Unite atât vicii de neconstituţionalitate de natură extrinsecă, cât şi intrinsecă.

Astfel, Secţiile Unite au reţinut că se impune a se examina de către Curtea Constituţionale dacă:

• Au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 75 alin. (1), ale art. 1 alin. (5), ale art. 134 alin. (4), precum şi prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie. S-a reținut, în esență, că, prin prevederile art.58 din proiectul de lege menționat, se aduc modificări statutului judecătorilor, în ceea ce privește regimul disciplinar aplicabil acestora, în condițiile în care Parlamentul României nu a adoptat respectiva lege după normele constituționale aplicabile legilor organice și s-a încălcat ordinea de sesizare a celor două Camere, întrucât prima cameră sesizată a fost Senatul, iar nu Camera Deputaților. De asemenea, legea a fost adoptată fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii și s-a încălcat caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, stipulat art.147 alin.(4) din Constituția României.
• Sub aspect intrinsec, dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea privind unele măsuri în domeniul fondurilor nerambursabile europene (PL–x nr. 354/2020) contravin prevederilor  art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul exigențelor privind claritatea, precizia şi previzibilitatea legii și sunt de natură să afecteze dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constituție, restrângerea exerciţiului unui drept constituțional putând fi realizată doar în condiţiile art. 53 din Constituție. În examinarea acestor dispoziții, Secțiile Unite au avut în vedere atât jurisprudența Curții Constituționale (în special Decizia nr.12/2020 și Decizia nr.147/2019), cât și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Sporrong şi Lonnroth c. Suediei).

Decizia pronunțată de Secțiile Unite este publicată in extenso pe pagina de Internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

• Link Hotărâre nr.2, şedinţa din 15.06.2020

Preşedintele

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Judecător Corina-Alina Corbu