Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C O M U N I C A T

 

În şedinţa din 25 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluţionat patru sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunţate următoarele soluţii:

            

Decizia nr.12  în dosarul nr.389/1/2017

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr. 4953/312/2016, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept:

„Dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată prin hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 861  din Codul penal anterior şi, respectiv o infracţiune pentru care, potrivit noului Cod penal, a fost aplicată prin hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 din Codul penal, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma anulării suspendării sub supraveghere se realizează potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 865 alin. (1) din Codul penal anterior sau conform art. 97 din Codul penal raportat la art. 583 din Codul de procedură penală, cu consecinţa modificării modalităţii de executare a pedepsei pentru prima dată în cursul executării”.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2017.

 

Decizia nr.13  în dosarul nr.620/1/2017

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 4874/233/2016 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă instituția aplicării legii penale mai favorabile reglementată de art.6 din Codul penal este incidentă sau nu în situația în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiționată din executarea pedepsei, iar ulterior modificării legislative restul de pedeapsă rămas neexecutat a fost revocat printr-o altă hotărâre de condamnare, rămasă definitivă, prin care nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal”.

Stabilește că dispoziţiile art. 6 din Codul penal sunt incidente în ipoteza în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiţionată a persoanei condamnate, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă, printr-o nouă hotărâre definitivă de condamnare, prin care instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.

 

Decizia nr.14  în dosarul nr.634/1/2017

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia Penală în dosar nr.7003/108/2016/a1 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: dacă în înţelesul art.118 din Codul de procedură penală, intitulat „dreptul martorului de a nu se acuza” coroborat cu art. 102 alin.(2) din Codul de procedură penală, intitulat „probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal”, se înţelege excluderea efectivă (prin îndepărtarea din dosar) a probei în cauză, sau este necesară o dispoziţie expresă în acest sens a judecătorului de cameră preliminară.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

 Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2017.

 

Decizia nr.15  în dosarul nr.635/1/2017

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr.47050/3/2015*/a10 (2344/2016), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art.2 şi 3 din Legea nr.143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal sau infracţiunea unică prevăzută de art.3 din aceeaşi lege” şi stabileşte:

În interpretarea dispoziţiilor art.2 şi art.3 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.2 din Legea nr.143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art.3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2017.

 

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Purtător de cuvânt al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Minodora Condoiu