Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

 

 C O M U N I C A T

 

În ședința din 14 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluționat cinci recursuri în interesul legii, fiind pronunțate următoarele soluții:

 

Decizia nr.19 în dosarul nr.1372/1/2020

 

Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov cu privire la următoarea problemă:

„Comunicarea informaţiilor de interes public în format electronic se realizează contra cost sau gratuit ?”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2020.

 

Decizia nr.20 în dosarul nr.1374/1/2020

 

Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov cu privire la următoarea problemă de drept:

1. Dacă este admisibilă indicarea de noi bunuri, solicitate în compensare în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 22¹ alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, cu completările ulterioare, ulterior primului termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în faţa primei instanţe, prin prisma art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă?

2. Dacă este admisibilă solicitarea în compensare, direct în apel, a unor bunuri neindicate în faţa primei instanţe, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi art. 22¹ alin. (1) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, prin prisma art. 478 alin. (2) şi (3) şi art 479 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi care este actul procedural prin care apelantul poate formula o astfel de solicitare, în faza apelului?

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2020.

 

Decizia nr.21 în dosarul nr.1375/1/2020

 

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2020.

 

Decizia nr.22 în dosarul nr.1376/1/2020

 

Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.

În litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2020.

 

Decizia nr.23 în dosarul nr.1468/1/2020

 

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

   În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală privind reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale stabileşte că:

   Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul infirmării unei soluţii dispuse de către un procuror din cadrul parchetelor din subordine ori structurilor specializate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism),  nu are în toate situaţiile calitatea expres prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală în care se face referire la „procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia”.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2020.

 

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

Biroul de Informare şi Relaţii Publice