ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

 

COMUNICAT

 

            În şedinţa din 15 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat 9 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţând următoarele soluţii:

 

-                 prin decizia nr. LXIV (64), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit :

     Dispoziţiile art.171 alin.3 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că :

     Asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art.278¹ din Codul de procedură penală.

 

-                 prin decizia nr. LXV (65), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     În interpretarea dispoziţiilor art.332 din Codul de procedură penală, cu referire la art.159 alin.13 teza ultimă din Codul de procedură penală stabileşte că, în situaţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, durata maximă a arestării preventive nu poate depăşi 180 de zile, calculată prin adiţionarea tuturor perioadelor anterioare din cursul urmăririi penale şi ulterioare restituirii cauzei la procuror.

 

-                 prin decizia nr. LXVI (66), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     Sintagma « vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane » conţinută în dispoziţiile art.89 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art.182 alin.2 Cod penal.

 

-                 prin decizia nr. LXVII (67), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:

     Dispoziţiile art.59-61 din Codul penal, art.75-77 din Legea nr.275 din 20 iunie 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal precum şi art.450 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că :

     Cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, la momentul judecării acesteia şi nu la momentul introducerii ei.

 

-                 prin decizia nr. LXVIII (68), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     Hotărârile pronunţate în temeiul art.285 teza I din Codul de procedură penală, prin care instanţa sesizată în mod greşit cu o plângere prealabilă o trimite organului competent, sunt sentinţe supuse recursului, în condiţiile art.332 alin.4 din Codul de procedură penală.

 

-                 prin decizia nr. LXIX (69), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instanţă, de doi judecători în apel şi de trei judecători în recurs.

 

-                 prin decizia nr. LXX (70), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     Instanţele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea  pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii, cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

 

-                 prin decizia nr. LXXI (71), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art.168 din Codul de procedură penală revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii.

 

-                 prin decizia nr. LXXII (72), admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

     În cauzele ce au ca obiect plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.

 

     După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial al României Partea I.

 

 

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Cristina Mădălina Buta