ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

 

C  O  M  U  N  I  C  A  T

 

            În şedinţa din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 8 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

• prin decizia nr. XVI admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul Penal.

În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafică persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal.

În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la punctele 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării, de bună voie, a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine atât săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

• prin decizia nr. XVII admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 278¹ alin. 8 lit. a şi b din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

• prin decizia nr. XVIII admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă post condamnatorie, cât şi în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispoziţiilor art. 37 lit. a şi ale art. 37 lit. b din Codul penal.

• prin decizia nr. XIX admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

Fapta cetăţeanului român, aflat în străinătate, de a se prezenta sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin, constituie infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 alin. 1 teza I din Codul penal.

• prin decizia nr. XX admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.

• prin decizia nr. XXI admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv, a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998.

Validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceiaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.

• prin decizia nr. XXII admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menţionat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

• prin decizia nr. XXIII admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, natura juridică a acţiunii în regres exercitată de asigurător (societate de asigurare), împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident, este comercială iar nu civilă.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I.

 

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Cristina Mădălina Buta