ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C  O  M  U  N  I  C  A  T

 

În şedinţa din 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 6 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

• prin decizia nr. I admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

1. Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie, a unei persoane, constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. 3 teza I-a din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzute în art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată.

2.  Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alte mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.

3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal.

• prin decizia nr. II admiţându-se recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare.

• prin decizia nr. III admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului revine judecătoriei.

• prin decizia nr. IV, constatându-se că nu există practică neunitară în materie, se respinge recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la persoanele cărora le revine exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti pe durata instituirii, faţă de minor, a măsurii speciale a plasamentului.

• prin decizia nr. V admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. 4 lit. f şi art. 145 alin. 8 lit. a şi b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art. 6 alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă, şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA.

• prin decizia nr. VI admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea nediscriminatorie a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor precum şi a dispoziţiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului. nr. 24/2004, modificată şi aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraţilor.

 

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I.

 

 

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător

Cristina Mădălina Buta