Ședințe de judecată: Mai | | 2024

Comunicate privind deciziile pronunţate în recurs în interesul legii în cadrul Secţiilor Unite - 2008

Comunicat privind deciziile pronunţate în recurs în interesul legii în şedinţele din 22 septembrie şi 13 octombrie 2008

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

 

C O M U N I C A T

 

În şedinţele din 22 septembrie şi, respectiv, 13 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 9 dosare penale în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

  • Prin decizia nr. 34, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În interpretarea dispoziţiilor art. 132 din Codul penal, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată şi asistenţa juridică este obligatorie, potrivit art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, instanţa dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor numai în prezenţa apărătorului ales sau a apărătorului din oficiu.
  • Prin decizia nr. 35, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzută de art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului urmăreşte ascunderea faptei de omor comisă anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.
  • Prin decizia nr. 36, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: Dispoziţiile Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, nu sunt aplicabile pedepselor stabilite pentru infracţiunile privind regimul vamal prevăzute de art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
  • Prin decizia nr. 37, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În interpretarea dispoziţiilor art. 306 din Codul penal, infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din Codul penal, vătămare corporală prevăzută de art. 181 din Codul penal şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 din Codul penal, după caz se vor reţine în concurs ideal cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului, în cazul faptei părintelui sau persoanei căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, care abuzează de autoritatea sa şi contrar intereselor minorului, exercită acte de violenţă sau lipsire de libertate împotriva acestuia, cu intenţia de a-i produce suferinţe, vătămări fizice sau morale şi care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.
  • Prin decizia nr. 38, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit: Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se interpretează în sensul că: Fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute de art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute de art. 2 - 9 din aceeaşi lege.
  • Prin decizia nr. 39, admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit: Dispoziţiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006 se interpretează în sensul că: Emiterea mandatului european de arestare nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.
  • Prin decizia nr. 42, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, din care, una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal. Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:
    • se vor aplica pedepse pentru fiecare din cele două infracţiuni deduse judecăţii;
    • se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;
    • se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;
    • pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
  • Prin decizia nr. 43, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.
  • Prin decizia nr. 44, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În cazul plângerii formulată, în baza art. 2781 din Codul de procedură penală, de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător,

Cristina Mădălina Buta