ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C  O  M  U  N  I  C  A  T

În şedinţa din 9 februarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 5 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

• Prin decizia nr. 7, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În aplicarea dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 teza ultimă şi art. 1604 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt admisibile în ipoteza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani.
• Prin decizia nr. 8, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: Dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală se interpretează sensul că sunt incidente şi în ipoteza recurării hotărârilor pronunţate în apel, pentru motivul greşitei aplicări a art. 181 din Codul penal sau, dimpotrivă, al neaplicării acestei dispoziţii legale.
• Prin decizia nr. 9, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit: Dispoziţiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: Încheierea prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.
• Prin decizia nr. 10, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: În aplicarea dispoziţiilor art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, fără citarea părţilor, nu încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
• Prin decizia nr. 11, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: Dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că, nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător,

Cristina Mădălina Buta