Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C  O  M  U  N  I  C  A  T

În şedinţa din 20 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, a soluţionat patru dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii, pronunţându-se următoarele soluţii:

• Prin decizia nr. 4 s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, stabilindu-se următoarele: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură penală, procurorul din cadrul structurii specializate, Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este competent în condiţiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală să efectueze actele de cercetare şi să înainteze materialul împreună cu concluziile referitoare la cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor care au avut ca obiect infracţiuni a căror urmărire penală este de competenţa exclusivă a uneia sau alteia din cele două structuri.
• Prin decizia nr. 5 s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e, art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
• Prin decizia nr. 6 s-a respins sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit. c şi e din Legea nr. 53/24 ianuarie 2003 – Codul Muncii, cu referire la termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor având ca obiect acordarea indemnizaţiei de concediere.
• Prin decizia nr. 7 s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se următoarele: Dispoziţiile art. 9 alin. 3 – 5 din O.G. nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. 1 şi 2 din aceeaşi ordonanţă şi la dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 55/2002, se interpretează în sensul admisibilităţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii indiferent dacă contravenţiile săvârşite sunt prevăzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacă actul care stabileşte şi sancţionează contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Georgeta Barbălată