ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT

REFERITOR LA IMPLICAŢIILE NEOCUPĂRII POSTURILOR VACANTE DE JUDECĂTOR  LA NIVELUL INSTANŢEI SUPREME.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se confruntă de mai mulţi ani cu un volum mare de activitate, dublat de o complexitate sporită a cauzelor.

Ca urmare a nepromovării niciunui judecător pe posturile vacante existente la Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi la Secţia comercială de la instanţa supremă, consecinţă a neîntrunirii majorităţii opţiunilor membrilor CSM în şedinţa din data de 18 ianuarie 2011, precum şi imposibilităţii derulării interviurilor privind candidaţii pentru Secţia penală, motivată de lipsa de cvorum, situaţia s-a agravat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confruntându-se în prezent cu un deficit considerabil de judecători.

Situaţia generată de nefinalizarea procedurii de promovare a candidaţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în şedinţa Plenului CSM din 18 ianuarie 2011, procedură declanşată încă din luna noiembrie 2010, este una fără precedent, de natură a afecta grav realizarea actului de justiţie în condiţii optime, mai ales în contextul actual în care România trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile conform condiţionalităţilor din cadrul MCV.

Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut, în mod repetat, că amânarea procedurilor de numire a judecătorilor nu face decât să greveze bunul mers al activităţilor desfăşurate de judecătorii Înaltei Curţi, demersurile în acest sens nu au avut niciun ecou, în prezent ajungându-se, pe lângă multiplele înlocuiri, la situaţia desfiinţării unui complet de judecată la Secţia penală, motivată de existenţa unui număr de 7 posturi vacante numai la această secţie, activitatea aferentă acestora fiind suplinită până în prezent prin efortul susţinut al tuturor judecătorilor secţiei. Situaţia este asemănătoare şi la nivelul celorlalte secţii, activitatea specifică instanţei supreme desfăşurându-se cu dificultate în condiţiile asigurării înlocuirii judecătorilor lipsă din compunerea completelor de judecată existente.

Lipsa unei perspective apropiate a ocupării, cel puţin în parte, a posturilor vacante, precum şi inexistenţa unui dialog constructiv cu reprezentanţii CSM, în pofida asigurărilor date de aceştia, s-au reflectat inclusiv în măsurile decise de Colegiul de conducere al ICCJ în şedinţa din 19 ianuarie 2011, în sensul aprobării propunerii de desfiinţare a unui complet de judecată la Secţia penală, începând cu data de 15 martie 2011, precum şi stabilirii unui prim termen mai îndelungat în dosarele care nu justifică urgenţă.

Nu în ultimul rând, demersul Colegiului de conducere al ICCJ din data de 25 ianuarie 2011, de a solicita CSM „comunicarea în regim de urgenţă a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii dată la 18 ianuarie 2011, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 republicată, având în vedere necesitatea cunoaşterii conţinutului dezbaterilor cu privire la prezenta modalitate de evaluare a candidaţilor în raport cu actualele proceduri”, în scopul analizării argumentelor care au condus la divergenţa de opinii cu privire la criteriile de promovare la instanţa supremă şi fundamentarea unei propuneri legislative în acest sens, a rămas fără rezultat, CSM netransmiţând până la acest moment motivarea hotărârii solicitate.

  ICCJ reafirmă, pe această cale, că judecătorii acestei instanţe sunt pe deplin conştienţi de rolul şi importanţa instanţei supreme în ierarhia puterii judecătoreşti din România, de necesitatea îndeplinirii obiectivelor ce vizează reforma sistemului judiciar, dar şi de faptul că acestea nu se pot realiza doar prin eforturi proprii, ci presupun un sprijin din partea celorlalţi „actori” implicaţi în acest proces, inclusiv în ceea ce priveşte o abordare flexibilă şi bazată pe priorităţi în partea referitoare la resursele umane.

 Biroul de Informare şi Relaţii Publice

11 februarie 2011