ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT  DE PRESĂ

al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la Raportul intermediar al Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat cunoştinţă de conţinutul raportului intermediar al Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, dat publicităţii la 18 februarie 2011, ce reflectă eforturile susţinute ale sistemului judiciar român din ultimele 6 luni, remarcând aprecierile pozitive şi îndemnul adresat puterilor statului de a-şi intensifica cooperarea instituţională în vederea realizării obiectivelor asumate.

Raportul reţine, pentru prima oară, între elementele de progres, creşterea numărului hotărârilor judecătoreşti privind cauzele de corupţie la nivel înalt, caracterul disuasiv al pedepselor, alături de implicarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în promovarea unificării jurisprudenţei în acest domeniu, prin monitorizarea jurisprudenţei în cauzele de corupţie la nivel înalt.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în perioada care a urmat  ultimei evaluări, şi-a concentrat eforturile pentru realizarea misiunii constituţionale a instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, pentru asigurarea punerii în aplicare a noilor dispoziţii care reglementează recursul în interesul legii, ca principal mecanism de unificare a jurisprudenţei, precum şi pentru identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor de natură să conducă  la soluţionarea cu celeritate a cauzelor de corupţie la nivel înalt.

 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră necesar a prezenta detaliat modalităţile în care a dat curs recomandărilor cuprinse în Raportul de ţară din iulie 2010, după cum urmează:

1. Sub un prim aspect, urmare aplicării dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010), la adoptarea căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut o contribuţie importantă, prin formularea de amendamente şi participarea la dezbaterile parlamentare, a fost redusă competenţa de judecată în primă instanţă a Secţiei penale, prin trecerea în competenţa de judecată în primă instanţă a curţilor de apel a infracţiunilor săvârşite de şefii cultelor religioase, organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; a infracţiunilor săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe; a infracţiunilor săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului.  A fost redusă totodată, competenţa de judecată, ca instanţă de recurs, a Secţiei penale, în special prin eliminarea căii de atac a apelului în anumite categorii de cauze şi prin eliminarea căii de atac a recursului în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

În plan organizatoric, au fost identificate cauzele care generează  soluţionarea cu întârziere a cauzelor de mare corupţie, multe dintre ele de natură obiectivă: excepţii de neconstituţionalitate invocate în mod repetat şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, anterior modificării Legii 47/1992 prin Legea nr. 177/2010; numărul mare de inculpaţi şi martori ce trebuie audiaţi cu ocazia cercetării judecătoreşti; întocmirea de rechizitorii ample; necesitatea întocmirii unor expertize laborioase; existenţa unei singure săli de şedinţă în care se judecau dosarele de corupţie; reducerea numărului de judecători ca urmare a pensionărilor numeroase şi  a neocupării posturilor vacante.

Concomitent, au fost luate măsuri pentru acordarea unor termene scurte în dosarele mai vechi de 1 an, în condiţiile aplicării dispoziţiilor procedurale ce nu mai impun citarea părţilor; folosirea sălilor de şedinţă ale Secţiei comerciale (care şi-a comprimat activitatea în mai puţine zile de şedinţă) şi Secţiei de Contencios administrativ şi fiscal; organizarea unor întâlniri cu conducerea unităţilor de parchet în vederea întocmirii unor rechizitorii concise, precum şi cu Uniunea Barourilor din România pentru asigurarea asistenţei juridice din oficiu la un standard ridicat.

De asemenea, prin dispoziţiile aceleaşi legi, competenţa materială a Secţiei civile şi de proprietate intelectuală, ca instanţă de recurs, a fost revizuită. Prin dispoziţiile actului normativ menţionat s-a statuat  cu privire la suprimarea căii de atac a apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procesele având ca obiect:

-  contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

-  cereri întemeiate pe prevederile art. 4 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;

-  cereri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale.

Măsura a fost determinată de împrejurarea că judecata recursului aflat în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este limitată doar la probleme de drept, în timp ce, în procesele mai sus arătate, părţile invocă, de regulă, şi motive relative la netemeinicia hotărârilor, motive care pot face obiectului analizei, în cadrul recursului, în faţa curţilor de apel.

Nu în ultimul rând, s-a urmărit asigurarea posibilităţii efective a secţiei civile de a-şi îndeplini rolul său principal, acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materie civilă de către toate instanţele judecătoreşti.

Totodată, prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor competenţa Secţiei comerciale a fost redusă, prin modificarea adusă art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în sensul eliminării apelului în cazul acţiunilor în anulare.

2. Sub aspectul monitorizării caracterului unitar şi disuasiv al sancţiunilor aplicate în cauzele de corupţie la nivel înalt, în practica Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se înregistrează o evoluţie în sensul aplicării unor pedepse cu un grad de severitate sporit, cu executare în regim de detenţie, pedepse care se reflectă şi în Anexa Ghidului privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie. Pe baza jurisprudenţei Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a jurisprudenţei curţilor de apel a fost elaborată Anexa Ghidului privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, cuprinzând hotărâri judecătoreşti relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, care are rolul de a complini ghidul, de a concretiza elementele generale cuprinse în ghid, precum şi de a trasa liniile directoare, prin însăşi jurisprudenţa formată.

Anexa este publicată pe pagina de Internet a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi este actualizată permanent, prin includerea de noi hotărâri judecătoreşti relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Monitorizarea jurisprudenţei instanţelor în cauzele de corupţie s-a concretizat până la acest moment prin  propunerea de întocmire a două studii semestriale, cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin hotărâri definitive, de curţile de apel sau instanţele din circumscripţiile curţilor de apel.

Totodată, este de remarcat efortul judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti şi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea în luna februarie 2011, în regim de urgenţă, a cauzelor având ca obiect luarea măsurii arestării preventive şi, respectiv soluţionarea recursurilor promovate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, privind  un număr impresionant de poliţişti de frontieră şi lucrători vamali acuzaţi de fapte de corupţie.

 

  3. Dând curs dispoziţiilor art. XXV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, la nivelul instanţei supreme s-a elaborat Proiectul de modificare şi completare a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce a fost adoptat prin Hotărârea nr. 24/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 819 din 8.12.2010.

  Hotărârea de modificare şi completare a Regulamentului Î.C.C.J. conţine dispoziţii legale care au ca scop îmbunătăţirea modului de organizare şi eficientizarea metodelor de lucru la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi consolidarea rolului instanţei supreme în unificarea jurisprudenţei, după cum urmează:

•  dispoziţii legale privind organizarea şi funcţionarea completelor competente să judece recursurile în interesul legii, stabilite prin Legea nr. 202/2010;

•  dispoziţii legale privind organizarea şi funcţionarea completelor de 5 judecători, stabilite prin Legea nr. 202/2010;

•  dispoziţii legale privind noua atribuţie a colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a sesiza instanţa supremă cu cereri de recurs în interesul legii;

•  dispoziţii legale privind înfiinţarea, la nivelul secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a unor grupuri de lucru formate din judecători, pentru identificarea problemelor de drept care generează practică neunitară şi propunerea de soluţii în scopul rezolvării acestora.

  Recursul în interesul legii a continuat să fie utilizat la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca mecanism de unificare a jurisprudenţei.

La nivelul tuturor Secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au continuat întâlnirile periodice având  ca scop avizarea publicării deciziilor relevante, în vederea unificării practicii judiciare şi discutarea problemelor de drept identificate, în vederea adoptării unei soluţii unitare. De asemenea, judecătorii tuturor Secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au participat la întâlnirile privind unificarea jurisprudenţei organizate de Consiliul Superior al Magistraturii şi au organizat întâlniri, la nivelul curţilor de apel, cu judecătorii din cadrul acestor instanţe.

  Publicarea deciziilor relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în rezumat, în Buletinul Casaţiei şi în format electronic, pe pagina de Internet a instanţei supreme a continuat şi în anul 2010, iar începând cu 1 ianuarie 2010, Buletinul Casaţiei este publicat lunar.

În perioada ianuarie 2010 – februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a publicat:

  •  Buletinul Casaţiei nr. 1/2010, 2/2010, 3/2010, 4/2010, 5/2010, 6/2010, 7/2010, 8/2010, 9/2010, 10/2010 şi 1/2011 ;

  •  Buletinul Jurisprudenţei pe anul 2009;

  •  Culegerea „Recursuri în interesul legii pe anul 2009".

În perioada august 2010 – februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a îmbunătăţit rubrica „Jurisprudenţa" a paginii de Internet, prin publicarea documentului „Accesul la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie" şi extinderea motorului de căutare după cuvinte în cuprinsul deciziilor în interesul legii.

Evoluţia publicării hotărârilor instanţei supreme pe pagina de Internet reflectă creşterea numărului de hotărâri publicate, după cum urmează:

15 iunie 2009	1 februarie 2011
172 decizii în interesul legii	216 decizii în interesul legii
2.850 hotărâri în rezumat	3.229 hotărâri în rezumat
43.687 hotărâri cu textul integral	56.769 hotărâri cu textul integral

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că eforturile depuse în plan organizatoric de către întregul colectiv al instanţei supreme, în vederea îmbunătăţirii eficienţei procesului judiciar şi a consecvenţei jurisprudenţei, sunt cu atât mai apreciabile, cu cât activitatea acestei instanţe se desfăşoară într-un sediu impropriu - fără suficiente săli de judecată care să permită acordarea unor termene scurte, de natură să contribuie la judecarea cu celeritate a cauzelor, inclusiv a celor de mare corupţie -, precum şi în condiţiile neocupării, în prezent, a unui număr mare de posturi vacante de judecător, generate de  întârzierile  în procedura de selecţie a judecătorilor pentru promovarea la instanţa supremă.

În perioada următoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va continua eforturile pentru realizarea obiectivelor majore constând în unificarea jurisprudenţei şi celeritatea în soluţionarea cauzelor, ca garanţii ale dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Cooperarea dintre autorităţile implicate în procesul de modernizare a sistemului judiciar, asigurarea resurselor umane şi materiale indispensabile celerităţii şi calităţii actului de justiţie constituie condiţii de a căror îndeplinire depinde realizarea progreselor  sistemului judiciar român.

 Judecător dr. Livia Doina STANCIU

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

 

  Biroul de  Informaţii şi Relaţii Publice

22 februarie 2011