ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

C O M U N I C A T  D E  P R E S Ă

Urmare articolului apărut în cotidianul PUTEREA la data de 17 aprilie 2011, intitulat „Cum au blocat Ministerul Justiţiei, ÎCCJ şi CSM selecţia judecătorilor la Curtea de Casaţie. Lupta elitei magistraţilor pe zonele de influenţă a devenit un joc periculos”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele PRECIZĂRI:

 Susţinerea reprezentanţilor CSM, invocată în articol, potrivit căreia deşi la data elaborării Ghidului de selecţie magistraţii ICCJ au „agreat” procedura de numire, preşedintele ICCJ a contestat ulterior Ghidul, este inexactă.

CSM a iniţiat o dezbatere publică în vederea modificării procedurii de selecţie a magistraţilor pentru promovarea la ICCJ, iar instanţa supremă, la fel ca şi alte instanţe şi organizaţii profesionale ale magistraţilor, a transmis o serie de observaţii cu privire la proiectul de ghid pus în discuţie. Aceasta nu echivalează însă cu acceptarea de către ICCJ a procedurii reglementate prin noul Ghid, dovadă în acest sens fiind faptul că, prin scrisoarea adresată atât Ministerului Justiţiei cât şi CSM la data de 7 februarie 2011, ce conţine observaţiile la proiectul privind noul Ghid, preşedintele ICCJ a transmis şi o Notă cu propuneri de modificare şi completare a dispoziţiilor art. 52 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Nota face referire la introducerea condiţiei constând în îndeplinirea efectivă a funcţiei de judecător la curtea de apel sau procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel ori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimii 5 ani anteriori depunerii candidaturii pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; introducerea condiţiei de vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 20 de ani pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; reglementarea recomandării motivate pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adoptată prin vot de adunarea generală a judecătorilor sau procurorilor de la instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătorul care candidează ori, după caz, de la parchetul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea procurorul care candidează; reglementarea avizului motivat al Secţiei din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care a fost depusă candidatura, adoptat prin votul judecătorilor Secţiei, anterior elaborării raportului consultativ al Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Textul art. 52 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum a fost propus de ICCJ, are următorul conţinut:

„Art. 52. - (1) Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit în mod efectiv funcţia de judecător la curtea de apel sau procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel ori la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ultimii 5 ani anteriori depunerii candidaturii, au obţinut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 20 de ani.

(2)  Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(3)  Evidenţa posturilor vacante de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este publică şi disponibilă permanent pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(4)  Judecătorii sau procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însoţite de recomandarea motivată, adoptată prin vot de adunarea generală a judecătorilor de la instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea ori, după caz, de adunarea generală a procurorilor de la parchetul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea, precum şi de orice înscrisuri considerate relevante, în termen de 30 de zile de la publicarea postului vacant, la Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5)  In scopul elaborării raportului consultativ asupra promovării, Colegiul de conducere solicită avizul motivat al Secţiei din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care a fost depusă candidatura.

(6)  Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie analizează candidaturile depuse pentru funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însoţite de documentele prevăzute la alin.
(4), precum şi avizul motivat al Secţiei din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care a fost depusă candidatura, adoptat prin votul judecătorilor Secţiei, şi elaborează raportul consultativ asupra
promovării.

(7) Candidaturile depuse, însoţite de documentele prevăzute la alin. (4), avizul motivat al Secţiei şi raportul consultativ al Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se înaintează Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 20 de zile de la primirea candidaturii.”, şi a fost preluat aproape integral în proiectul de lege iniţiat de Ministerul Justiţiei, aflat în prezent în dezbatere publică începând cu data de 1 aprilie 2011.

Din cele sus menţionate, reiese cu evidenţă că modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în partea privind promovarea în funcţia de judecător la ICCJ, nu se putea face pe calea unei hotărâri a Plenului CSM – aşa cum s-a motivat şi în acţiunea depusă la instanţa de contencios administrativ -, astfel că preşedintele ICCJ a propus, încă din data de 7 februarie 2011, iniţierea de către Ministerul Justiţiei – singurul care poate avea iniţiativă legislativă sub acest aspect -, a unui proiect de lege pentru modificarea dispoziţiilor legale în discuţie, considerând că aceasta este singura modalitate legală care respectă dispoziţiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată.

Lipsa acută de judecători existentă la nivelul ICCJ nu poate justifica, sub nici o formă, acceptarea unei „rezolvări” propuse prin Hotărârea CSM contestată – nelegală în accepţia ICCJ pentru motivele arătate în acţiune-, astfel că afirmaţia preşedintelui CSM referitoare la contestarea „vehementă” a Ghidului chiar de către „beneficiarii” acestuia, trebuie privită cu rezerva cuvenită.