ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT DE PRESĂ

Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrunit în şedinţa din 13 octombrie 2011, îşi exprimă indignarea cu privire la comentariile formulate, într-o emisiune de televiziune, de domnul Daniel Morar, procuror şef al DNA, referitoare la corectitudinea hotărârilor judecătoreşti şi pregătirea profesională a judecătorilor instanţei supreme, deşi funcţia pe care o deţine nu îl îndreptăţeşte să facă astfel de judecăţi de valoare.

Aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Codul Deontologic al judecătorilor şi procurorilor, „Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor”, iar potrivit alin. 1 al aceluiaşi articol „Relaţiile judecătorilor şi procurorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în profesie şi de funcţia acestora.”

În pofida acestor dispoziţii legale, în cadrul emisiunii, domnul Daniel Morar, procuror şef al DNA, a formulat o serie de aprecieri critice relative la oportunitatea măsurilor procedurale dispuse în cursul cercetării judecătoreşti în mai multe dosare, îndeosebi cu privire la utilitatea administrării anumitor probe şi la calitatea soluţiilor pronunţate.

Or, cu privire la aceste aspecte, procurorii sunt abilitaţi de lege să-şi spună părerea, motivat, în sala de judecată sau să exercite căile legale de atac, în calitatea lor de participanţi în procesul penal. 

Domnul procuror ignoră faptul că atât legea internă, cât şi cea internaţională, garantează părţilor dreptul la apărare şi obligă judecătorul, singurul căruia îi incumbă responsabilitatea soluţiei, să administreze nemijlocit acele probe pe care le găseşte utile, concludente şi pertinente pentru aflarea adevărului, în respectarea dreptului la un proces echitabil.

Totodată, domnul procuror omite faptul că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au susţinut numeroase examene în cariera profesională până la momentul „interviului de promovare” şi că această promovare nu s-a efectuat şi nu se efectuează „pe criterii întâmplătoare”, astfel cum eronat induce ideea, ci pe baza dispoziţiilor legii în vigoare şi a criteriilor profesionale stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii.

Considerăm că poate era momentul ca, în cadrul emisiunii, domnul procuror şef să prezinte publicului „calitatea” criteriilor folosite pentru promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă ÎCCJ – structura DNA sau, cel puţin, a celor care au fost avute în vedere în evoluţia propriei cariere profesionale.

Pe de altă parte, afirmaţia privind „lipsa de expertiză” a judecătorilor şi procurorilor în instrumentarea dosarelor de achiziţii publice nu poate face onoare unui conducător de instituţie judiciară, ştiut fiind că atât judecătorii, cât şi procurorii, inclusiv magistraţii instanţei supreme, chiar şi în condiţiile unui volum mare de activitate, participă activ în cadrul programelor de pregătire profesională multidisciplinară.

Este regretabil că în intenţia sa de a evidenţia eforturile procurorilor, dl procuror şef a prezentat de o manieră critică doar activitatea judecătorilor, fără a preciza, corelativ, şi măsurile dispuse pentru îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală, deşi necesitatea acestora a fost constată în numeroase dosare şi dezbătută în cadrul întâlnirii organizate la iniţiativa conducerii ICCJ cu reprezentanţii Ministerului Public.

Remarcăm, totodată, că aceste comentarii au accentuat, în mod nejustificat, decredibilizarea activităţii instanţei supreme în opinia publică, dat fiind că au fost făcute într-un moment în care imaginea acestei instanţe are de suferit prin începerea urmăririi penale faţă de doi judecători.

Fără a nega dreptul publicului de a fi informat şi, în anumite cazuri, de a contesta modul de desfăşurare a activităţilor judiciare, reamintim că atât judecătorii, cât şi procurorii au obligaţia legală de a apăra reputaţia profesiei lor şi de a se abţine de la orice acte de natură a afecta încrederea cetăţenilor în corectitudinea actului de justiţie.

Biroul de Informaţii şi Publice