ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT DE PRESĂ

  COLEGIUL DE CONDUCERE AL ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, întrunit la data de 14 decembrie 2010, în condiţiile art.29 din Legea nr.304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art.19 şi 20 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, A HOTĂRÂT ADOPTAREA DE URGENŢĂ A UNEI PUNCT DE VEDERE OFICIAL AL INSTITUŢIEI cu privire la materialele denigratoare la adresa activităţii întregului colectiv de judecători ai Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, precum şi la adresa activităţii altor judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, materiale care au fost publicate la datele de 4, 6 şi 8 decembrie 2010 pe pagina de internet intitulată „Lumea justiţiei” (www.luju.ro), ÎN SENSUL CELOR CE URMEAZĂ:

  Cu surprindere se constată că în ultimul timp, care coincide cu perioada în care sunt supuse validării Senatului României rezultatele alegerilor pentru „noul Consiliul Superior al Magistraturii” (care, potrivit recomandărilor privind reforma sistemului judiciar cuprinse în Raportul Comisiei Europene din 20 iulie 2010, ar fi trebuit să fie de natură să „asigurare o tranziţie uşoară şi corectă din punct de vedere legal, respectând cerinţele legii privind eligibilitatea candidaţilor”), prin intermediul unor publicaţii afişate pe site-ul de internet „Lumea justiţiei”, care se adresează în general mediului juridic  şi cu precădere magistraţilor şi care se bazează de regulă pe „surse” din interiorul sistemului judiciar, sunt vehiculate afirmaţii, susţineri, aprecieri şi chiar acuzaţii denigratoare de o gravitate fără precedent cu intenţia vădită de a blama actul de justiţie înfăptuit de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a intimida şi a plasa sub o presiune mediatică extraordinară corpul magistraţilor respectivi ai Jurisdicţiei Supreme.

  În acest context, se constată că este pentru prima dată când întregul colectiv de judecători al unei Secţii a Instanţei Supreme, inclusiv preşedintele Secţiei, este „acuzat” şi chiar „condamnat” pentru simplul fapt că a procedat la înfăptuirea actului de justiţie în exercitarea competenţei ce îi este conferită de lege în materia în care judecă.

  Împrejurarea că, potrivit art.29 alin.(7) din Legea nr.317/2004, republicată, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verifică legalitatea hotărârilor adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor şi pronunţă în această materie hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu reprezintă o opţiune a judecătorilor acestei Secţii, ci constituie o parte a competenţei ce îi este conferită de lege, iar judecătorii Secţiei, în realizarea funcţiei de magistrat pe care şi-au asumat-o cu responsabilitate şi în deplină cunoştinţă de cauză, nu se pot deroba de realizarea acestei competenţe şi nu pot săvârşi ceea ce într-adevăr le-ar fi imputabil, şi anume o denegare de dreptate.

  Pe această cale susţinem cu deplină responsabilitate faptul că afirmaţiile de genul că „a venit vremea ca Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  să intervină cu determinare în bucătăria acestei Secţii şi chiar să nu mai ţină la sertar dosarele penale ale unor rude ale unor judecători de la această Secţie care apar şantajabili” sunt de o deosebită gravitate şi de natură a plasa judecătorii Secţiei sub o presiune reală şi inacceptabilă.

  Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se detaşează şi respinge cu fermitate toate afirmaţiile, susţinerile şi acuzaţiile gratuite şi de rea-credinţă referitoare la oricare dintre judecătorii instanţei, apără statutul, onoarea, demnitatea şi probitatea profesională a magistraţilor Înaltei Curţi care şi-au asumat deplin şi responsabil exercitarea profesiei de înfăptuire a actului de justiţie cu respectarea întocmai şi numai a dispoziţiilor legii.

  În acelaşi context, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reaminteşte tuturor magistraţilor faptul că, potrivit art.18 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, relaţiile din cadrul colectivelor trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă şi le revine obligaţia de rezervă în ceea ce priveşte probitatea profesională şi morală a colegilor lor.

  Totodată, în contextul aceleiaşi campanii denigratoare care nu întâmplător este legată de perioada de validare a „noului Consiliul Superior al Magistraturii”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face cunoscut faptul că relaţiile solicitate de mass-media cu privire la activitatea profesională a unora dintre magistraţii Înaltei Curţi nu poate reprezenta subiect de „material publicistic” pentru următoarele considerente:

  Informaţiile solicitate cu privire la activitatea profesională a unui magistrat nu constituie o informaţie de interes public în sensul dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

  Activitatea profesională a unui magistrat luată în ansamblul său, iar nu fracţionat, poate face numai obiectul evaluării în condiţiile şi conform procedurii reglementate de lege şi numai în cadrul instituţional al autorităţii judecătoreşti.

  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere faptul că dreptul la informare, astfel cum este reglementat de normele europene – art.10 par.2 din Convenţia europeană a drepturilor omului – nu poate aduce atingere valorilor protejate de acelaşi text din Convenţie, respectiv reputaţia şi dreptul la imagine al individului.

  În această privinţă, ne prevalăm de prevederile blocului de convenţionalitate (reprezentat de Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa CEDO) în care s-a reţinut în mod constant că „orice persoană are dreptul de a putea refuza difuzarea imaginii sale, cât şi dreptul de a se opune la captarea, la conservarea şi la reproducerea acesteia în beneficiul altor persoane”.