ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

COMUNICAT

În data de 21 septembrie 2009 a avut loc Adunarea Generală a judecătorilor din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a hotărât continuarea acţiunii de protest până la momentul realizării unui dialog real cu celelalte puteri ale statului şi stabilirea unei agende cu obiective clar definite şi termene de îndeplinire a acestora.

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi manifestă în continuare disponibilitatea pentru un dialog instituţional, pentru negociere, pentru discutarea cu celelalte puteri ale statului a problemelor cu care se confruntă justiţia.

De la data de 1 septembrie 2009, data ultimei Adunări Generale a judecătorilor, nu au intervenit elemente esenţiale din partea executivului pentru rezolvarea acestor probleme, solicitările formulate de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către reprezentanţii Asociaţiilor Profesionale a Magistraţilor, rămânând fără răspuns.

Judecătorii resping cu hotărâre orice încercare de politizare a demersului lor, orice tendinţă de a-i da conotaţii politice, nefăcând politică şi nici partizanat politic, astfel că folosirea protestului lor de către forţe politice este cu totul neavenită.

Precizăm încă o dată că nu problemele privind salarizarea constituie obiectul principal al demersului judecătorilor, aspectele privind statutul material al magistraţilor fiind importante, pentru că ţin de statutul general al magistraţilor, de asigurarea independenţei lor, însă protestul nu se rezumă la acest aspect, ci are în vedere aspecte de fond cum sunt:

Subfinanţarea cronică a sistemului judiciar, subdimensionarea schemei de personal la toate instanţele şi parchetele, ceea ce conduce la o grevare extraordinară a activităţii magistraţilor, cu consecinţe grave asupra actului de justiţie, uitându-se în mod deliberat că justiţia este singura dintre cele trei puteri care aduce un aport bugetar considerabil constând în taxe de timbru, timbru judiciar, cheltuieli judiciare, taxe de la Registrul Comerţului şi multe altele. În loc ca aceste resurse să fie destinate justiţiei, printr-un act normativ din 2009 acestea au fost alocate administraţiei publice locale.

Pentru finanţarea justiţiei este necesară alocarea unui procent de minim 1% din PIB faţă de 0,37% cât este în prezent, care şi aşa, este cel mai mic din Uniunea Europeană.

Judecătorii sunt conştienţi de importanţa relaţiei cu justiţiabilii, în sensul că protestul din aceste zile le creează nemulţumiri, însă scopul protestului îl reprezintă îmbunătăţirea actului de justiţie, o judecată mai rapidă, mai transparentă, în  condiţii de legalitate. Justiţiabilii ar trebui să înţeleagă că independenţa reală a puterii judecătoreşti este în interesul lor şi nu un privilegiu al judecătorilor.

S-a folosit in mod nepotrivit şi cu rea credinţă noţiunea de „grevă”, însă judecătorii şi procurorii au venit la serviciu, au intrat în şedinţă şi au desfăşurat activităţi specifice actului de justiţie, au îndeplinit activităţi procesuale şi chiar au soluţionat cauze. Chiar mass media a prezentat cauze foarte mediatizate în materie penală care au fost soluţionate în aceste zile.

Judecătorilor li s-a reproşat că au luat atitudine numai când a fost vorba de salarizarea lor, afirmaţie care este falsă.

Încă din 5 aprilie 2009, printr-o acţiune fără precedent în întreaga istorie de peste 140 ani  a instanţei supreme, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reuniţi în Adunare generală extraordinară, au adresat Preşedintelui României, Primului ministru, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului României, o scrisoare deschisă sesizând problemele cu care se confruntă sistemul judiciar, în condiţiile în care la acel moment nu se discuta legea salarizării unice şi nu se vorbea de aspectele salariale ale magistraţilor.

Deşi nu s-a primit un răspuns la acest demers judecătorii instanţei supreme îşi menţin în continuare disponibilitatea pentru un dialog instituţional, real, desfăşurat cu bună credinţă, pentru deblocarea acestei situaţii nedorite de nimeni.