Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Biroul de informare şi relaţii publice

COMUNICAT DE PRESĂ

  În legătură cu articolul intitulat „Acrobaţii juridice în dosarul Aeroportului Băneasa”, publicat în ziarul România liberă nr.5127 din 16 ianuarie 2007, facem următoarele precizări:

  La data de 3 ianuarie 2007, ziarista Voichiţa Răşcanu a solicitat să consulte dosarul nr.14.333/1/2006 aflat pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Cererea a fost aprobată, în conformitate cu prevederile art.92 alin.(2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. În cursul aceleiaşi zile, aceeaşi jurnalistă – unul dintre semnatarii articolului în cauză, alături de Cătălin Antohe – a studiat dosarul respectiv în arhiva Secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

  La data de 4 ianuarie 2007, prin fax, ziarul România liberă a solicitat o serie de informaţii în legătură cu dosarele nr.14.424/1/2006 şi nr.14.333/1/2006 aflate pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Informaţiile solicitate au fost comunicate ziarului prin Nota ÎCCJ – Biroul de informare şi relaţii publice din 8 ianuarie 2007.

  Se constată cu surprindere că aspectele cuprinse în articol prezintă o realitate total deformată, care nu îşi găseşte fundament nici în lucrările dosarului şi nici în „normele elementare de procedură judiciară”, a căror încălcare se încearcă a fi indusă opiniei publice.

Pretinsele încălcări ale normelor de procedură şi modalitatea în care articolul prezintă lucrările celor două dosare se datorează, cel mai probabil, lipsei de cunoaştere a procedurilor actului de justiţie. Deşi dosarul a fost pus la dispoziţia unuia dintre semnatarii articolului, iar ziarului i-au fost comunicate toate informaţiile necesare, atât cu privire la circuitul intern cât şi cu privire la temeiurile de drept incidente măsurilor efectuate în cele două dosare, lucrurile sunt prezentate deformat. Astfel, deşi se citează dispoziţiile art.53 din Legea nr.304/2004 referitoare la repartizarea aleatorie a dosarului, autorii articolului omit să arate că în Încheierea din 14 noiembrie 2006, completul de judecată căruia cauza i-a fost repartizată aleatoriu face trimitere, pe lângă dispoziţiile incidente din Codul de procedură civilă, şi la soluţia Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la competenţa, exclusivă şi derogatorie de la principiul repartizării aleatorii a cauzelor, a preşedintelui instanţei (Secţiei) de a soluţiona cererea de suspendare provizorie a executării, conform art.403 alin.(4) din Codul de procedură civilă.

Suntem nevoiţi să constatăm că, deşi „jurnalistul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur după ce în prealabil le-a verificat din surse credibile”, chiar în pofida informaţiilor oferite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul articolului se face vorbire de aspecte a căror cunoaştere şi corectă înţelegere nu necesită aprofundarea dreptului, cum ar fi:

- existenţa la dosar a unei cereri de preschimbare a termenului, deşi o astfel de cerere nu a fost formulată de niciuna dintre părţi şi, în consecinţă, un astfel de înscris nu a există la dosarul “consultat” de altfel de semnatara articolului;

- o „decizie de suspendare scrisă cu un pix negru pe o foaie de hârtie”, care este ceea ce în dreptul procesual civil se numeşte „minută”, un înscris arhicunoscut persoanelor care au legătură cu actul de justiţie;

- încălcarea normelor elementare de procedură în cazul soluţionării cererii de suspendare provizorie a executării, deşi din simpla lectură a art.403 alin.(4) din Codul de procedură civilă se poate constata că cererea respectivă se soluţionează „prin încheiere şi fără citarea părţilor”;

- încălcarea principiului repartizării aleatorii a cererii de suspendare provizorie a executării, în condiţiile în care din conţinutul înscrisurilor existente la dosar reiese cu claritate faptul că această cerere este de competenţa exclusivă a preşedintelui Secţiei.

Este de semnalat faptul că deşi dosarul a fost studiat la data de 3 ianuarie, iar informaţiile solicitate au fost transmise ziarului la data de 8 ianuarie, articolul este publicat cu numai 3 zile înainte de termenul de judecată în dosarul nr.14.333/1/2006, respectiv 19 ianuarie 2007.

Nu ne putem reprima părerea că este vorba de o deformare vădită a adevărului, fapt ce reprezintă, potrivit deontologiei jurnalistice, o abatere profesională, cu atât mai mult cu cât cele cuprinse în articol coincid cu afirmaţiile făcute numai de o parte din dosar.

Întrucât una dintre cerinţele primordiale căreia ar trebui să i se subordoneze orice jurnalist constă în aceea că ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale ale ziaristului, ne delimităm de afirmaţiile cuprinse în articolul respectiv.

Prezentăm, în continuare, pentru cei care doresc lămuriri cu privire la litigiile vizate de articolul respectiv, informaţiile pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Biroul de informare şi relaţii publice le-a comunicat ziarului România liberă la data de 8 ianuarie 2007:

“În urma cererii dvs. nr. 2 transmisă prin fax la data de 4 ianuarie 2007, prin care solicitaţi relaţii în legătură cu dosarul nr. 14424/1/2006 şi nr. 14333/1/2006 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, vă comunicăm următoarele:

1.  Prin decizia nr. 3329 din 10 octombrie 2006, a fost admis cu majoritate recursul declarat de S.C. „Aviaţia Utilitară” S.A. prin administratorul judiciar S.C. „Mira Consulting” SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 489 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost casată sentinţa civilă atacată şi admisă în parte acţiunea reclamantei S.C. „Aviaţia Utilitară” S.A. Bucureşti; s-a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a terenurilor Seria M 09 nr. 0733 emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului la data de 4 aprilie 2000 în favoarea S.N. „Aeroportul Internaţional Bucureşti – Băneasa” S.A., numai pentru suprafaţa de 89.830 mp teren şi a fost obligat Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului să emită pentru S.C. „Aviaţia Utilitară” S.A. certificat de atestare pentru suprafaţa de 89.830 mp teren.

2.  Împotriva acestei decizii s-a formulat atât cerere de revizuire care formează obiectul dosarului nr. 14424/1/2006, cât şi contestaţie în anulare care formează obiectul dosarului nr. 14333/1/2006. Ambele dosare au primit termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la data de 23 ianuarie 2007, respectiv la 19 ianuarie 2007.

În cele două dosare s-a solicitat, odată cu desfiinţarea, respectiv anulare deciziei, şi suspendarea executării hotărârii în condiţiile art. 325 Cod procedură civilă, respectiv art. 3191 Cod procedură civilă.

Ulterior, atât în dosarul nr. 14424/1/2006, cât şi în dosarul nr. 14333/1/2006, s-a solicitat suspendarea provizorie a executării hotărârii în condiţiile art. 403 (4) Cod procedură civilă care reprezintă o cerere accesorie referitoare la acelaşi dosar.

În dosarul nr. 14424/1/2006, iniţial, cererea de suspendare executorie a hotărârii a fost repartizată pentru soluţionare, la completul de judecată care a fost investit aleatoriu cu soluţionarea cererii de revizuire, tocmai în considerarea repartizării aleatorii, având în vedere prevederile art. 961  alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi prevederile art. 99 alin. 10 din acelaşi regulament.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2006, completul de judecată investit în mod aleatoriu s-a desesizat, trimiţând cererea de suspendare provizorie a executării deciziei 3329 din 10 octombrie 2006, la preşedintele secţiei, în considerarea dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în raport cu care „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă dacă este cazul.”

Prin aceeaşi încheiere de desesizare, completul de judecată a reţinut şi împrejurarea că prin Nota nr. 137/1154/2006, Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a unifica practica judiciară a instanţelor, în ceea ce priveşte soluţionarea unor astfel de cereri, a statuat că „prin art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a prevăzut o situaţie de excepţie de la principiul repartizării aleatorii a dosarelor, în sensul că un anumit tip de cerere – suspendare provizorie a executării silite, este de competenţa exclusivă a preşedintelui instanţei, repartizarea spre soluţionare, în acest caz, fiind făcută de legiuitor, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 961  din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.”

  Fiind sesizat în acest fel, preşedintele secţiei, prin încheierea din data de 20 noiembrie 2006 pronunţată în camera de consiliu, în considerarea aceloraşi dispoziţii procedurale, în raport cu care, soluţionarea unor astfel de cereri se fac în camera de consiliu şi fără citarea părţilor a procedat la soluţionarea cererii de suspendare provizorie, motivele pentru care s-a pronunţat soluţia, fiind reţinut în considerentele hotărârii.

  În dosarul nr. 14333/1/2006 cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii a fost soluţionată de preşedintele instanţei prin încheiere de şedinţă potrivit competenţelor sale.

  Cererile de suspendare provizorie a executării silite au fost soluţionate de doamna judecător Gabriela Bîrsan în calitatea sa de preşedinte al Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal.

3.  Atât în dosarul nr. 14424/1/2006, cât şi în dosarul nr. 14333/1/2006 nu s-au formulat cereri de preschimbare a termenelor de judecată. La termenele din 14 noiembrie şi 20 noiembrie 2006 au fost luate în examinare doar cererile de suspendare provizorie a executării hotărârii în condiţiile pe care le-am enunţat mai sus. Rezoluţia aflată la fila 11 din dosarul nr. 14424/1/2006 se referă la cererea de suspendare provizorie a executării, care iniţial, aşa cum rezultă, de altfel, din încheierea de şedinţă pronunţată la data de 14 noiembrie 2006, a fost dată spre soluţionare completului investit aleatoriu cu judecarea cererii de revizuire. Pentru astfel de măsură preşedintele instanţei nu se pronunţă prin încheiere de şedinţă.

4.  Cererile de suspendare provizorie a executării silite privesc aceeaşi decizie, iar soluţionarea acestora este de competenţa preşedintelui secţiei potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă.

5.  Având în vedere că în dosarul nr. 14333/1/2006 s-a depus în copie recipisa de consemnare a cauţiunii nr. 1661970/1, în virtutea rolului său activ, instanţa, după verificarea registrului de valori aflat în arhivă, constatând inexistenţa recipisei în original, a solicitat depunerea la grefa secţiei a originalului acestui document.

Precizăm că măsura suspendării provizorii a executării deciziei durează până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de revizuire şi a contestaţiei în anulare, în temeiul art. 325 şi, respectiv 3191 Cod procedură civilă, cu termene de soluţionare la 23 ianuarie 2007 şi 19 ianuarie 2007.”

16 ianuarie 2007