Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Informații publice » Comunicate de presă » Comunicate de presă (2007) » Cu ocazia Zilei Justiţiei, în ziua de 8 iulie 2007, la Alba Iulia, doamna vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lidia Bărbulescu, a ţinut următoarea alocuţiune: ...

Comunicate de presă (2007)

Cu ocazia Zilei Justiţiei, în ziua de 8 iulie 2007, la Alba Iulia, doamna vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lidia Bărbulescu, a ţinut următoarea alocuţiune: ...

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMUNICAT DE PRESĂ

Cu ocazia Zilei Justiţiei, în ziua  de 8 iulie 2007, la Alba Iulia, doamna vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Lidia Bărbulescu, a ţinut următoarea alocuţiune:

„Într-o carieră de aproape 30 de ani am avut multe emoţii pentru numeroasele împliniri, dar niciodată n-am simţit emoţii mai mari decât în acest moment când am ocazia, datorită conjuncturii, să mă adresez dumneavoastră, colegilor mei, care realizaţi într-adevăr actul de justiţie.

Un al doilea motiv pentru care emoţiile mă copleşesc, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns primul, este acela că mă aflu într-o sală încărcată de istorie, de istoria noastră, de istoria unor oameni deosebiţi, a unor înţelepţi, a unor înaintaşi care veşnic vor trebui onoraţi chiar şi printr-un act de justiţie care să servească cetăţeanului, pentru că suntem în slujba cetăţeanului şi nu trebuie numai s-o declaram, trebuie s-o conştientizăm.

Acesta este locul din care a pornit înfăptuirea României moderne, de care astăzi ne bucurăm, pentru care astăzi trebuie să muncim şi să dăm tot ce avem mai bun în noi.

Eu cred că judecătorii şi procurorii din această sală şi din această ţară şi-au făcut pe deplin datoria în cei 17 ani şi poate este singura autoritate care şi-a înţeles menirea, care şi-a făcut datoria pe deplin cu toate greutăţile pe care a trebuit să le depăşească. Şi aceste greutăţi nu au fost puţine atâta vreme cât de-a lungul acestei perioade, cu ocazia fiecărei restructurări ministeriale, am avut alte legi, unele veneau să modifice altele, altele dispăreau şi ne întrebăm de ce avem probleme de practică neunitară, din acest motiv, sau şi din acest motiv.

Am avut o legislaţie nu numai abundentă, dar şi aberantă uneori şi să ne amintim că n-a intrat bine un text de procedura penală în vigoare, pentru că până să înceapă să-şi producă efectele, să fie modificat.

Şi dacă cineva de bună credinţă vrea să înţeleagă ce a însemnat actul de justiţie în România în această perioadă, trebuie să aibă în vedere că nouă, judecătorilor şi procurorilor, această abundenţă legislativă ne-a mâncat ani de viaţă, zile şi nopţi şi credem că am reuşit să ţinem în mână ceea ce înseamnă ideea de justiţie.

Sigur că ne propunem şi toţi dorim să facem mai mult şi mai bine, depinde în mare parte de noi, dar mai ales depinde de cei care vin şi ne dau legi pe care noi să le aplicăm.

Nu este normal ca o legislaţie, ca nişte coduri care constituie temelia sistemului judiciar să fie schimbate cu ocazia fiecărui ministeriat numai pentru a purta un nume sau altul.

Toate acestea au contribuit la efortul imens pe care sistemul judiciar l-a avut de depăşit. Sunt mândră de aceea, de activitatea dumneavoastră, sunt mândră de aceea, de faptul că împreună cu judecătorii de la Înalta Curte aţi putut să depăşiţi şi problemele de practică neunitară. Era foarte important pentru noi acest lucru pentru că dorim încredere în justiţie, pentru că dorim o percepţie corectă a actului de justiţie, iar faptul că o practică este într-o curte de apel pe aceeaşi problemă de drept şi alta într-o alta, nu creează decât suspiciuni care duc, care fac să alimenteze neîncrederea încă existentă, dar care nu cred că nu sensibilizează pe fiecare dintre noi.

Stimaţi colegi, s-a clamat din diferite poziţii independenţa justiţiei; eu spun că nu e vorba de clamat independenţa, noi trebuie să ne simţim independenţi, eu sunt convinsă că dumneavoastră vă simţiţi independenţi, iar pentru ca această independenţă să devină una reală, constructivă pentru actul de justiţie, trebuie să ştim că ea se referă numai la actul de justiţie şi nu altfel. Colaborarea instituţionala cu celelalte puteri nu înseamnă a abdica de la independenţă, ci independenţa ţine numai de pregătirea noastră, de buna noastră credinţă şi de dorinţa de a servi cetăţeanul. Prin urmare, aş vrea să se ştie şi aici şi la Comisia Europeana că independenţa justiţiei în România funcţionează, dar nu primim lecţii nici de aici, nici din altă parte cu privire la ce pedepse să pronunţăm, cum să ne luptăm sau să nu ne luptăm cu corupţia. Noi trebuie să ne facem datoria, noi trebuie să aplicăm legea pentru că nimeni nu e mai presus de lege şi nu e vorbă în vânt sau nu e o vorbă pe care o văd şi pe antetul unor ziare; este o realitate care trebuie, dacă încă nu ne-a pătruns, să ne pătrundă. Suntem datori acestei ţări şi acestui popor cu un act de justiţie independent de orice fel de ingerinţe, suntem datori faţă de conştiinţa noastră să servim justiţiabilul, care trebuie să fie mai presus de noi şi trebuie să-l privim ca atare.

Doresc, de asemenea, să subliniez că trebuie să aibă toată lumea în vedere, indiferent de unde se deschide gura vis-a-vis de justiţie, că hotărârile judecătoreşti nu reprezintă un gol pe care să-l comentezi; hotărârile judecătoreşti se execută, nu se discută; hotărârile judecătoreşti însă trebuie să fie în măsură să convingă chiar şi pe cel care a pierdut în justiţie, că a pierdut pe bună dreptate şi hotărârile judecătoreşti nu pot fi reformate, ne place ori nu ne place, decât în căile de atac. De aceea, stimaţi colegi, exprimându-mi încrederea în profesionalismul dumneavoastră, pe care nu-l pun la îndoială, încrederea în eforturile de care sunteţi capabili, vă rog ca alături de judecătorii Înaltei Curţi să depuneţi aceleaşi eforturi, dacă nu mai mari, pentru a demonstra că suntem judecători europeni, că ne onorăm funcţiile pe care le avem, pentru a face astfel ca sistemul judiciar român să nu mai fie în discuţiile tuturor şi oricând la caz de nevoie. Suntem responsabili, nu trebuie să ne responsabilizeze nimeni, noi suntem responsabili în fiecare zi, prin fiecare hotărâre pe care o semnăm, pe care o pronunţăm. Prin urmare, în mijlocul nostru nu au ce căuta oameni care nu sunt convinşi de această grea responsabilitate şi vorbeam mai înainte că mă simt copleşită când văd în jurul meu figurile atâtor înţelepţi. Se spunea că judecătorul trebuie să fie un mare înţelept; extraordinar de frumos, dar aş vrea să fie şi extraordinar de adevărat.

De aceea vă invit la înţelepciune pe toţi colegii care servesc actul de justiţie. Vă doresc succes, multă sănătate şi felicitări pentru ziua justiţiei. La mulţi ani!”

12 iulie 2007